.... la copca

ultimul val inghetat

iarna din mijlocul padurii...

IARNA

poezie de Nicolae Labiş

Totu-i alb în jur cât vezi

Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui

Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie.

iarna de miercuri

lumina uitata...

...gerul de marti

..imbratisarea gerului a ferecat totul intr-un palat de gheata ....

cerul intr-o zi de luni

         ai geruit si nins copacii..iarna.

iarna asa cum este intr-o duminica de ianuarie

valoarea ,discretia ....vraja

   in 1978 am vazut  furtuna  intr-o distributie de vis...  george constantin rolul  lui prospero., victor rebengiuc in rolul lui caliban   iar ariel era florian pittis   ..biletul meu era  la margine sus ,sus de tot ..eram atit de captivat de ceea  vedeam  si traiam in sala incit  nu am  simtit  ca cineva se asezase  pe strapontina linga mine   ....era Liviu Ciulei.
  textul dlui andrei serban preluat si publicat mai jos mi-a adus aminte ca valoarea are discretia si vraja ei ..
iata:

Nu cred în statui, dar lui Ciulei i-aş ridica una

de Andrei Şerban

Scriu aceste rânduri în special pentru cei tineri care nu ştiu cine a fost Liviu Ciulei. Pentru cei ca mine, care l-au întâlnit la vârsta când aveam cel mai mult nevoie de inspiraţie, Ciulei a fost un adevărat deschizător de drum. Călăuzele adevărate sunt azi din ce în ce mai rare. Cei care pretind că ştiu ar trebui să înveţe de la acest mare om modest, care într-adevăr ŞTIA.

Încep cu o confesiune: La 15 ani eram îndrăgostit de Clody şi idolii mei erau Liviu şi Lucian Pintilie. Când l-am cunoscut pe Ştefan, primul soţ al lui Clody, de la el am învăţat despre legile artei şi ale bunului-gust şi bunului-simţ. De la Liviu şi Lucian am învăţat despre teatru şi viaţă.
Mai târziu, Clody mi-a făcut o confesiune despre aceşti trei soţi ai ei. O citez: „Ştefan mi-a fost ca un tată, Liviu ca un frate, Lucian ca un fiu“. „Ah, mi-am zis eu, etern îndrăgostit: atunci aş putea să fiu eu, Andrei, bărbatul“! Însă nu a fost să fie…
Dar înainte să-i cunosc pe aceşti oameni de elită, mă plimbam umil şi adolescentin sub fereastra casei din Dionisie Lupu (azi Arghezi) unde trăiau şi, precum Nina Zarehnaia, încercam să-mi imaginez cum trebuie să trăiască marii artişti; îi urmam în troleibuzul 84 în drum spre Izvor, unde s-au născut acele mari spectacole, Sfânta Ioana, Cum vă place, pe care le-am văzut de zeci de ori şi de la care am învăţat despre magie – da, magie, căci nu am alte cuvinte să descriu vraja ce mă cuprindea deja la intrarea în teatru, acele secunde dinainte de ridicarea cortinei.
În compania acestor artişti, am trăit într-adevăr momente de neuitat, în care am simţit că sunt în afara timpului şi a spaţiului, la marginea unei lumi noi.
Ce norocos am fost în tinereţe să privesc în sus spre cei dinaintea mea, să-i respect, să învăţ furând de la ei şi ce trist trebuie să fie când eşti tânăr dacă nu ai modele, dacă nu te mişti pe acest pod între tradiţie şi modernitate, dacă nu crezi că nimic din ce a fost înainte are valoare. De aceea Ciulei a fost aur pentru noi. Unde e înlocuitorul lui Ciulei azi, care să dea şansa unui tânăr să evolueze, ca în cazul meu, când, student fiind, am fost chemat de el la „Bulandra“ să montez Iulius Cezar? Nu numai că mi-a oferit actori de clasa întâi: Rebengiuc, Gina Patrichi, Iordache, Cotescu, Caramitru, Pittiş, Ogăşanu, dar, ca şi cum nu ar fi fost prea mult pentru un debutant, m-a întrebat dacă accept ca el, Liviu Ciulei, să-mi facă mie scenografia! Da, acesta a fost debutul meu pe scena bucureşteană şi curând după aceea Ellen Stewart a aterizat, „veni, vidi, Iulius Cezar – alea jacta est“… destinul m-a luat pe sus, sub aripa lui Ellen, la New York şi la La Mama. Deci şi aici vreau să-i mulţumesc lui Liviu, că el a fost indirect responsabil pentru schimbarea de direcţie a vieţii mele.
Nu pot să subliniez destul importanţa pe care Ciulei şi Ellen Stewart au avut-o în educaţia mea.
Exemplul lor de generozitate n-ar trebui să fie uitat. Amândoi erau animatori inspiraţi, credeau în colaborare. Ei ştiau că teatrul nu se face de unul singur.
Ambii urmăreau un scop comun în procesul de creaţie, dar respectând şi încurajând contribuţia individuală şi originalitatea fiecăruia. Câtă nevoie avem unii de alţii! Cu toţii aspirăm în teorie la ideea de colaborare în teatru, dar egoismul şi vanitatea ne opresc deseori s-o încarnăm. Ellen şi Liviu erau animatori de geniu, catalizatori ce făceau posibilă colaborarea – fără de care teatrul e ca o plantă bolnavă. Să fie o coincidenţă că amândoi ne-au părăsit în acelaşi an: 2011!? Le datorez lor perioada cea mai bună a formării mele artistice.

Nu e cazul să vorbesc despre importanţa uriaşă a lui Ciulei pe plan profesional. Alţii ar trebui s-o facă. Amintesc doar succint de faptul că el a fost un adevărat artist al Renaşterii, jucând la fel de strălucit diverse roluri în viaţă: arhitect, regizor, scenograf, actor, director de institute, profesor. Ca arhitect, nu numai c-a refăcut Teatrul „Bulandra“ sau pe cel de la Guthrie, în Minneapolis, unde a schimbat radical relaţia dintre scenă şi sală, dar a şi dezvoltat împreună cu fraţii Bortnovski un proiect arhitectural pentru un nou şi ultramodern Teatru Naţional, rămas până azi nerealizat. Ar trebui realizat!
Interesant de remarcat e faptul că în tinereţe prima sa dorinţă a fost să studieze arhitectura şi la bătrâneţe tot la arhitectură s-a referit: voia cu orice preţ să realizeze vila de la Sinaia, pentru care făcuse toate planurile şi ne arăta tuturor, de cum intram pe uşă, macheta vilei, ca fiind lucrul care-l pasiona cel mai mult. Şi ea ar trebui construită.
Ca regizor, nu cred că pot numi mulţi care au fost la fel de prolifici; Liviu a lucrat în teatru şi în film şi cu succes egal în ambele omenii. Nu mulţi reuşesc să fie la fel de buni în ambele: de exemplu, nici Brook în film, nici Bergman în teatru nu mi se par la fel de buni. Ciulei e o excepţie. Pădurea spânzuraţilor e un film la fel de important ca oricare dintre marile sale spectacole în teatru.
Dar pe scenă, de la debutul cu o simplă melodramă, Omul care aduce ploaie, până la ultimele sale spectacole cu Pirandello, stilul lui s-a schimbat continuu.
Montările sale au revoluţionat teatrul românesc şi îi suntem cu toţii datori, pentru că odată cu el, teatrul modern s-a eliberat de realismul poststalinist şi a deschis porţile spre imaginaţie, creativitate şi expresie personală. Un public însetat spiritualiceşte şi-a găsit la „Bulandra“ o oază de lumină, un refugiu din cenuşiul tern al vieţii în comunism.
Dar nu i-a fost uşor. Nici când a trebuit să sufere umilinţa „tragerii la răspundere“ după Revizorul lui Pintilie, când de fapt a pierdut controlul teatrului, nici când a fost obligat să se exileze, plecând în America, împreună cu Helga – îngerul lui păzitor, fără de care nu ar fi putut rezista presiunilor de tot felul – şi cu fiul ei, Thomas.
A încercat să lucreze şi în Germania, unde a avut ghinionul că, după o serie de succese, atitudinea pretins politizată a noii generaţii de regizori l-a făcut să simtă că nu-şi găseşte locul în acest climat distructiv şi agresiv, total opus temperamentului său.
Ajuns la Washington, a triumfat la Arena Stage şi, curând după aceea, a primit direcţia prestigiosului teatru Guthrie, dar nici acolo n-a apucat să-şi dezvolte până la capăt viziunea, căci după doar cinci stagiuni, încununate de succese majore, atât ale sale, cât şi ale lui Pintilie şi ale mele, invitaţi constant de Liviu să ne alăturăm lui şi să lucrăm împreună, a trebuit să plece iar, ca să preia la New York catedra de profesor, iniţial la Columbia, apoi la New York University.
Că studenţii americani l-au iubit, dar poate nu l-au înţeles, mi-am dat seama recent, când am participat la o celebrare a memoriei lui Ciulei, la New York, unde s-a râs mult, s-au amintit clipe hazoase din repetiţii, dar destul de superficial, fiecare încercând să definească ce e imposibil de definit: misterul fiinţei.
Cine a fost Liviu Ciulei? Un temperament vulcanic, din aceeaşi ligă cu Orson Welles; a fost ca şi el: prea mare pentru timpul în care a trăit. Când s-a reîntors chipurile „acasă“, România se schimbase.
Omul nobil nu s-a mai regăsit în mitocănia şi confuzia generală, artistul riguros şi clasic se simţea alienat de aşa-zisul teatru modern şi mediocru, lipsit de idealuri. Îl observam pierdut, simţeam că nu i se mai arăta respectul pe care îl merita, nu mai era privit ca pe vremuri. S-a retras, pretextând că nu mai aude şi nu mai vede la fel ca înainte.
De fapt nu a vrut să mai vadă, nu a vrut să mai audă minciuna şi falsul din jur; retragerea a fost o formă de rezistenţă, ca să rămână pur şi incoruptibil, aşa cum a trăit. Acceptarea sa tristă şi resemnată mi-a amintit de Jacques Melancolicul, pe care l-a jucat în legendarul său Cum vă place. Tristeţea unui vulcan care a ars pentru Artă. Nu credea în Dumnezeu, avea însă un dialog continuu cu el şi evident că avea har, deci Dumnezeu era în el.
Pentru mine, omul rămâne mai important decât artistul: a fost un prieten adevărat, în sensul vechi al cuvântului: philadelphia – dragostea de frate, în Liviu puteam să am totală încredere. Ceva rar azi.
El a fost binecuvântat cu o calitate unică în lumea noastră competitivă şi fără suflet – calitatea de a fi un OM BUN, total lipsit de orice urmă de gelozie, invidie sau rivalitate.
Nu a privit pe nimeni de sus, nu ştia ce-i aia răutate sau cinism. Iar când se întâmpla să vadă teatru mare, avea ochii în lacrimi, expresia feţei era fericită, ca a unui copil. Strehler sau Pintilie erau printre marii săi favoriţi.
Dar Liviu era modestia întruchipată: şi în asta era unic. Toată viaţa l-am invidiat: cum poate el să aibă toate calităţile pe care eu doar visez să le am?
Ultima oară când l-am chemat la telefon la München, cu 10 zile înainte de moarte, i-am spus că ICR New York pregăteşte să prezinte în decembire toate filmele lui la Lincoln Center. S-a bucurat, dar nu mult: Aoleu, se dă şi Erupţia?, m-a întrebat şi când i-am spus că da, a ezitat: Păi nu mai ţin minte deloc filmul ăsta. Dacă mai ajung cumva acasă, am să-l scot din raft să-l văd… Nu ştiu, ar mai ţine? Tu ce crezi, ar merge şi azi?
A fost ultimul nostru dialog. Da, Liviu, Erupţia va continua să meargă! Noi te iubim!

La înmormântarea lui Ciulei a fost foarte puţină lume, în jur de 20 de persoane. În contrast cu circul zgomotos şi patetic când sicriul unui actor popular e invadat de o masă de curioşi veniţi la înmormântare ca la un spectacol, cum se cam obişnuieşte acum în România, ceremonia lui Ciulei a fost demnă şi nobilă, aşa cum i-a fost şi viaţa. A plecat discret şi aproape neobservat, ca Ariel.





 Cătălin spunea...
...și Liviu Ciulei a fost incinerat ;)

05.01.2013, 14:28:00

....o zi ca oricare alta

crivatul  geruieste firele de iarba

si totul incremeneste din nou .., 

e iarna 

RIP...k un stencil pe zidul cinematografiei rominesti

stencil fotografiat in 2010 linga cinema patria 

 am citit in dimineata asta presa centrala si mi-a ramas in minte un comentariu referitor la sergiu nicolaescu...
 citez
     ...de liviu ciulei nu s-a scris atit cind a murit ..iar de zdreanta asta comunista e plina presa ...
   ei bine ma gindeam ca i-am vazut filmele ..unele mi-au placut altele nu ..!  povestile si legendele nascute din timpul vietii spun ca era cu toata lumea ..dar in primul rind cu el ..un produs tipic al sistemului ..k si iliescu ..k si basescu ..k si constantinescu...kgb
 si iar si iar imi revine in minte pilda biblica a celor 40 de ani de pribegie prin desert ..pina vom ajunge ..ma rog daca vom ajunge in tara fagaduita ppoporului ales  si lui Moise .
  
    citeam ca ultimul corupt ..ce ironie ...este ultimul lui film si mi-am adus aminte de cea mai tare definitie a coruptiei 

..coruptia este atunci cind banii nu ajung la noi ..

 rip .

despre iarna cu spini si rosu

despre ..rabdarea din DEX

RĂBDÁRE, răbdări, s. f. 1. Faptul de a răbda; capacitate firească de a suporta greutăți și neplăceri fizice sau morale; putere de a aștepta în liniște desfășurarea anumitor evenimente. ◊ Expr. A(-și) pierde răbdarea sau a-și ieși din răbdare (ori din răbdări) = a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. A scoate (pe cineva) din răbdare (sau din răbdări) = a supăra, a enerva, a indispune (pe cineva) peste măsură. (Glumeț). A mânca (sau a se hrăni cu) răbdări prăjite = a răbda de foame. Răbdare și tutun, se spune cuiva care are de așteptat mult.

fosta fabrica de bere Rahova intr-o zi insorita de iarna 

♦ (Cu valoare de imperativ) Așteaptă! 2. (Rar; la pl.) Suferințe, lipsuri. 3. Perseverență, tenacitate, stăruință. – V. răbda.
Sursa: DEX '98 (1998)

 Ea,rabdarea ...poate fi si ..alta decit cea din Dex !

..despre uitare asa cum o gasesti pe google

UITÁRE, uitări, s.f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. * Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. * Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ** Rătacire morală. 2.. Fig. Neființă, neant. - V. uita.
Sursa : DEX '98


UITARE

Proces negativ al memoriei constand din scoaterea din stoc a informatiei, pierderea amintirilor in urma stingerii legaturilor temporare sau a destructurarii sistemului de cunostinte acumulate, unele din ele ajungand sa fie izolate si sa nu poata fi recuperate pe cale asociativa.

Uitarea poate fi integrala sau partiala, definitiva sau provizorie ca in cazul reminiscentei.

Procesul uitarii se dezvolta treptat si poate fi reprezentat printr-o curba (Ebbinghaus). Se considera ca uitarea este cauzata de inhibitia retroactiva (de la noile la vechile cunostinte) sau de inhibitia proactiva (de la cunostintele noi la cele mai vechi).

Dupa Mac Geoch, o cauza a uitarii este interferenta reactiilor. J. J. Gibson arata ca prin diferentieri si generalizari se produc efecte de uitare.

.cind pasii mei calcau pe gheata subtire..

Fenomenul uitarii este in genere util intrucat elimina informatiile care nu mai sunt necesare, creeaza noi disponibilitati. In unele cazuri uitarea este daunatoare si de aceea psihologia se ocupa de prevenirea ei, recomandind reinvatari periodice, sistematizari ale cunostintelor si asigurarea unei motivatii epistemice eficiente.

Freud a considerat ca uitarea este un efect al refularii, constand din indepartarea din constiinta a amintirilor neplacute 

In genere, uitarea este favorizata de dezinteres.


ps uitarea albastra este preluata din revista   http://www.psychologies.ro

..primiti cu colindul...?

    carlos santana cinta atit de frumos  ...muzica lui te.... copleseste ,doare ..! .

http://www.youtube.com/watch?v=2XOuLLsMjhY 

 colindatorilor acestui blog ...la multi ani si sanatate in 2013 

pace,liniste ,echilibru,dragoste 

si  un mar galben cu gust de toamna  tirzie  ..

..vis si fluture rosu

anul acesta  nu prea am fost cuminte ..

 totusi  Mosul dupa o socoteala de el  stiuta  a fost darnic cu mine ... am primit o carte de poezie ,o sticla de vin de colectie o trusa de barbierit gilette glide ..!

 evident nimic iesit din comun pina acum ,liniste in casa ,pace in suflet ...miros de cozonaci si uratori penticostali la usa .. 

 m-am culcat foarte tirziu si nici nu am dormit prea bine ..eu care nu visez niciodata ...am avut un vis extrem de ciudat ..eram in vis si ma trezisem linga alexandu cel mare  care avea sabia in mina incercind sa taie nodul lui gordius 

      legenda si google spune ca  un oracol a prezis că neînțelegerile din Frigia vor lua sfârșit, când regele va urca cu carul până la templul lui Zeus. Gordius, un simplu țăran, a fost ales rege al Frigiei și, drept mulțumire, a urcat cu carul la templu închinându-l lui Zeus. Oiștea carului însă era legată de jug cu un nod atât de complicat, încât nimeni nu-l putea desface. Oracolele au prezis că cel ce va reuși să desfaca Nodul gordian va deveni stăpânul Asiei. Mai târziu, Alexandru Macedon ar fi taiat nodul cu sabia, împlinind prezicerile și punând stăpânire pe partea de vest a Asiei.

ei bine ..gindeam  eu in vis  ca nu v-a reusi sa taie nodul ...! cum sa tai un nod facut din funie de cinepa ..! stie cineva cit de greu se taie o funie de cinepa ..? incercati ..!.ei bine nodul era uscat si destul de mare ,nod peste nod ,rasucite'n fel si chip ..! ei bine Alexandru cel mare a ridicat sabia si eu ....m-am trezit ..! mai sa fie ..ce vis .! imi fac cafeaua ...deschid laptopul si arunc o privire catre bradul de craciun   si ce sa vezi ..? un fluture rosu era asezat pe o ramura de brad ..!

 uite 

suparare de motan ...

..nici nu stiu de ce este motanul meu negru trist in seara de craciun ..
 chiar nu stiu .priveste'n gol si nici nu  mai miorlaie cu convingerea de alta data ..

intre ceasuri asteptind Vestea minunata

.....seara de Craciun este un moment potrivit  pentru ginduri bune 

indreptate catre cei dragi ....prieteni ..sau Oameni pur si simplu cu care te-

ai intilnit fie si pentru o clipa    ....memorabila in viata
 ..
undeva ,cindva este o filozofie rupta din viata de zi cu zi si care se implineste de fiecare data cind ne gindim la cei dragi

undeva ,cindva fie si pentru o clipa ne vom gindii la cei dragi intr-o seara

 neobisnuita de decembrie  ,asteptind sub bradut ..VESTEA MINUNATA 

rostul acestor rinduri ...?
- multumesc pe aceasta cale celor care s-au gindit cu drag si prietenie la mine 

zapada cind vine ...

. asculta...linistea cind ninge  incearca  sa te bucuri de fiecare clipa ..!  sa privesti ninsoarea ,sa lasi fulgii de nea sa se topeasca pe fata ta ...sa prinzi fulgii si sa-i pui bine in suflet ..sa nu uiti cit de fericit esti..! asta sa faci iarna .!

gaura cheii de la usa portaresei

  nu esti singur ..esti tu si cu tine ...nimeni nu te vrea aproape ..si nimeni nu te baga in seama      niciodata  ..
 viata nu este decit o lunga pinda pe gaura cheii si mersul tiptil ,tiptil prin viata altora  sa nu se auda ...dar se aude ..! se vede ..   !    dar mai ales miroase !.
timpul care trece ,trece  pentru altii .! pentru cei care traiesc  .!
   timpul  s-a oprit pentru ca mocirla nu curge in clepsidra ...doar nisipul  
..vine vremea cind  xanaxu' nu mai are efect si de sarbatori nu vin in vizita decit Angoasa si Depresia ..iar Mos Craciun cu sacul plin nu este lasat in casa ...
- cine-i  barbosu' asta ..? ce cauta la mine ..?    iesi afara ..
- da cum iti permiti domne '  sa intrii la mine in casa cind eu sunt o femeie serioasa si onorabila ..? sic ! auzi ..da ce io-s curva din alea la care Mosu'  vine in vizita cu cadouri  in sac .?..
-iesi afara imediat ..nenorocitule ..! ca acu ' fac o mosmoanda de  blog sa se riza lumea de tine  ..p'aici..! auzi ..! auzi Mos Craciun ...! ce mai inventeaza curvarii astia  bosorogiti ..! n'auzi iesi afara ..!
- si unde mi-e zimbetul ..? cine mi-a luat  atitudinea ...aia convingatoare ca la mine-i totul excelent si la altu' un kkt ..! pai ce ..? stiu astia de halat de  zanana si papuci cu margarete de plastic ..? au ascultat ei vreodata muzica clasica ..? stie ei ce frumos cinta  claudiu debuseu  cind pianu' vede clar'u  de luna.?

 ..ei bine asta se intimpla ...! ..citeodata portareasa  nici nu stie prin ce trece pentru ca nimanui nu-i pasa ...pentru  ca nimeni  nu are timp ....de pierdut sa-i spuna
 .. acum  de sarbatori e si mai greu ..e  vinzoleala  mare pe usa principala !..vine lumea ,pleaca.
.....si e curent aici linga usa unde pindesc ..si nenorocitii au furat si becu'  ..! sa nu vad eu cind se duce fericirea la etaju' patru si dragostea la cinci ..!
 ...ai dreaqu cu dragostea lor  ...

sfirsitul lumii cu tine

 -  vrei sa vii ,sa petrecem sfirsitul lumii impreuna ...?  hai...te rog ..!
 - bine ..!

dialogul s-a oprit inainte de a stabilii unde vom petrece sfirsitul lumii ..dar mai ales  cum , dar ma rog ..!  este cea mai neobisnuita  invitatie   pe care am primit-o in viata asta ..
 ma gindeam ca de sfirsitul lumii am  putea sa ne plimbam prin parc ..frigul oricum va fi  canicular pe linga frigul stelar ..! putem sa facem baie impreuna ..sa ne spalam,sa te masez cu ulei de in  si sa ne hirjonim sa ne prinda sfirsitul curati ,putem sa dansam si sa bem  vodka absolut  lemon cu gheata..! putem asculta  la casti wireless   child in time  ..pink floyd in  time ..!...sau led zeppelin .. sau deep  purple .din nou si din nou fireball sau si mai bine demon's eye

de fapt child in time este inceput si sfirsit de lume ..iata ..
                                     Deep Purple-Child In Time- o varianta din 1970

muntii macin 

             http://www.youtube.com/watch?v=OorZcOzNcgE

sau sa mergem pina in muntii macinului ...sa urcam pricopanul si sa asteptam acolo la un foc de tabara sfirsitul lumii ..! daca foamea ne va cuprinde tot asteptind sfirsitul as putea sa prepar un  peste  fript...sau mai bine  un gulas ..! sau nu ..! k pina se face gulasul nu mai apucam sa-l si mincam .! stii ce ..?
 am sa prajesc slanina afumata  taiata evantai si infipta in tepuse ..la flacara focului de tabara  o sa sfiriie iar grasimea o scurgem pe o bucata de piine de casa ..cu ceapa rosie si brinza de capra ..! ce zici ..?   nu-i mai bine asa ..simplu  ..apoi o sa desfacem o sticla de vodka absolut si o sa bem direct din sticla fara apa ..fara nimc ..! doar vodka absolut
 ok asta ar fi meniul si bautura ..
 mai departe ..? in asteptare nu o sa vorbim o vreme ..pe urma tot asteptind  o sa vorbim despre lumea noastra ... despre ce am trait impreuna ...sau ce ne-am fi dorit sa facem ...! sau ce nu am facut ..! despre tine ..despre mine ..! despre noi .
 am sa iti citesc sonetele ..tu o sa cinti la chitara  let it be ..o sa te cuibaresti in mine ..sa iti fie cald ...iar o sa stam in liniste fara vorbe ..o vreme .
  nu cred ca o sa spunem bancuri si nu  o sa dam telefoane de adio ...nici sms uri.! cit urasc sms urile  la ocazii..
 ia vezi cum ar suna ..:
- cu ocazia sfirsitului lumii Va urez eternitate Dvs-tra si familiei Dvs ..!
 
  o sa atipim  in asteptare ....cindva cind va veni vremea  o sa ne ridicam in picioare .....si  asteptind rasaritul va veni     ... sfirsitul ..! ce ironie ..! ultimul rasarit inseamna sfirsitul..
    am sa te string la piept ,tu o sa plingi putin ...sigur si eu o sa am lacrimi in ochii,am sa te mingii pe fund ..o sa mormai ca te iubesc , tu o sa spui  si eu te iubesc ...iarta-ma  am gresit ,eu am sa-ti raspund iarta-ma ... o sa ne iubim in alta lume   ...si  ei bine poate sa vina ..sfirsitul

..toti pe locul I

am fost ieri invitat la festivalul dansului 2012  pentru copii de virsta prescolara si scolara ,adica prichindei ..

       rar mi-a fost dat sa vad o asemenea  abordare  adica ....afacere. se vedea de departe ca totul se invirte in jurul banilor ...ai parintilor ca nu era nimeni sa sponsorizeze bascalia
 doua lucruri m-au deranjat cumplit ..! saracia ideilor si  tema dansurilor ..la cei de pina in 8 ani totul era o topaiala si alergare in costume care mai de care ..de la costume africane pina la tricolor in jurul mijlocului ..am vazut de toate ..
 al doilea lucru care m-a deranjat si mai tare a fost ca la grupele de virsta intre 8 si 12 ani ..tematica avea idei extrem de emancipate ..poate prea libertine ..pentru gustul meu ..
cel care prezenta spectacolul si desfasurarea lui ...zbiera in microfon ...
- sa ne bucuram de copii   ! ( poate de realizarile lor ..k altfel  suna ...penal )
 si dupa asta urma un dans indian...?!! machiate si rujate in voaluri stravezii fetite de 7 ,8 ani dadeau din fund si din buric ca la harem ..! asta sa fie scoala ..? asta sa fie valorile ..? asa sa-l primim pe mos craciun..? ma rog poate sunt eu exagerat am zis ..! nu mi-a placut ..! deloc ..!
 bomboana pe tortul spectacolului a fost momentul premierii..!
 absolut toti copiii au primit o cupa ( platita de parinti evident si cu parandaratul de rigoare aferent )
  sublim...! educatia ...formarea ..toate au acelasi raspuns ..! stii nu sti  iei cupa ..! vrei nu vrei esti doctor ..! sau colonel ..! sau amindoua ..! vrei.? competitia ..,ardoarea de a fi mai bun decit ceilalti ..? himere ...! nu exista ...!
 ma gindeam ...ce cred copiii  ,  sau macar sunt ei fericiti ca traiesc in romania ..tara unde toti sunt pe locul intii...?

timpul ecourilor

PINK FLOYD - TIME

                   http://www.youtube.com/watch?v=xYxY_P8Vn3k

         era frig si tie nu iti place frigul ..si nici iarna .
    te cautam in gind  ...era   intuneric era  ceata sau nici nu stiu ce ..un fel de abur care te coplesea  ..gindurile zburau  peste ape ,valurile    vuiau...si vintul ma rostogolea de colo ..colo ..! te cautam si doream sa aud din nou ecoul ..! da .! ecoul ...era doar un vuiet nedefinit  si nu reuseam sa inteleg de unde vine ..! la un moment dat mi-am zis :
- dar daca  numai eu aud ecoul ? daca eu sunt ecoul..? de cite ori vorbeam cu tine in gind auzeam raspunsurile tale ca pe un ecou ....si ma durea putin capul..! cred ca durerea venea de la vintul rece de dimineata  ...conduceam cu geamul deschis si imi placea la nebunie sa simt vintul rece  si sarat   ,dar nu am ghicit niciodata care era treaba cu ecoul ..!
  poate erau aripile iubirii   care nu se  desprindeau  de tine ..sau poate era murmurul diminetii cind se face lumina si contururile prind viata .poate ...
      sau este doar o chestiune de timp sa auzi si tu ..ecoul
 

.....stare si nestare

DAVID GILMOUR 

http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=6nzIKAhNTW0&feature=endscreen

si daca as calca pe dale de aur ..tot as asculta cu piosenie si  impietrit  ..shine on you crazy diamond ..

.cu tine plaja pustie ...iarna

citeodata viata se intimpla pur si simplu  .

http://www.youtube.com/watch?v=3j8mr-gcgoI

...- vrei  sa mergem  la mare ,acum cind nu este nimeni pe plaja ..cind a nins si valurile sunt albastre si reci ?.
   -hai ,miine dimineata  sa plecam devreme ,ne bem cafeaua si plecam pe la 5.
  am plecat dimineata pe intuneric ..ascultam rock fm si citeodata pink floyd si  nu era nimeni pe autostrada  doar noi si pink floyd .
- de ce plingi ..?
- nu stiu ...! nu ma intreba ..! pling si gata ..! acum mi-e bine si te rog sa  ma lasi sa pling si sa nu ma intrebi .
- bine ..!
   ..am mers o suta  de kilometri fara sa ne spunem nimic ...doar gilmore imi aducea aminte ca nu sunt printre stele ..
   am ajuns , intr-un inceput de zi ..o dimineata rece ..geroasa cu un soare abia mijit printre valuri  si marea ne-a primit ...ne-a privit ...ne-a dojenit .
 printre valurile reci am auzit un  murmur  ..de ce nu veniti la vara cind puteti sa va zbenguiti in valuri ..?
 n-am raspuns ..ne-am plimbat mult prin frig.. sloiuri si plaja   inghetata  care scirtia sub pasii nostri. pe urma am facut fotografii cu rasaritul si cu plaja plina de zapada
     ..ma tineai de mina  si rideai tremurind ..de frig !? imi era cald ..
 totul parea din alta lume ..!  tu ...eu...noi  plaja ,valurile ,zapada ...soarele geros imi pareau ca dimineata  de dupa o noapte de iubire ,totul era ravasit , schimbat ...necunoscut ,plin de semnificatii si ginduri noi .. totul  greu de descoperit si de inteles       era ... David Gilmour  cu Wish you were here