16 iulie 2015

publius Ovidius Naso

   
 doar citeva rinduri culese despre Ovidius 

 Născut la 20 martie 43 î.e.n. la Sulamona, într-o familie bogată, a îndrăgit încă de mic Poezia, deși tatăl său îl întrebase: „De ce încerci o meserie nelucrativă? Homer însuși n-a lăsat nicio avere!” Idolii lui erau poeții elegiaci. Ovidiu a declarat că acea care l-a inspirat întâia dată a fost o femeie „totam cantata per urbem”- cântată în toată Roma, ascunsă sub numele de Corina. August, pentru a da satisfacție aristocrației tradiționale, care cerea reînvierea vechilor virtuți republicane, dădu o serie de legi puritane, împotriva luxului, a adulterului, a celibatului și chiar a sterilității, care produse o reacție violentă. Între timp, Iulia, nepoata lui August, face demonstrații de viață libertină. În cercul curtenilor se afla și Ovidiu. „Ars Amatoria”, opera de dragoste a lui Ovidiu de care nimeni nu făcuse caz până acum, e declarată operă corupătoare. Pare-se că o văzuse pe Iulia fără veșminte, făcând aluzie  la Acteon, care a surprins pe Diana nudă. Unii cred că se făcuse vinovat de „lenocinium”, înlesnind pe culpabili. Atât i-a trebuit Împăratului. Pe Iulia a exilat-o, undeva, într-un loc secret, iar pe Ovidiu la Tomis. Pe la sfârșitul lui noiembrie, anul 8 e.n., după ce mai contemplă pentru ultima dată cerul cu lună și cu stele al Capitoliului, poetul porni în îndelungatul exil cu câțiva sclavi. În decembrie poetul naviga pe Adriatica, pe Marea Ionică, cu multe peripeții, apoi Corintul, iese prin Bosfor și trece în Pontul Euxin, stabilindu-se la Tomis. Acum începe marea lui decepție. Clima aici e foarte aspră, iarna un frig cumplt, vara o căldură înăbușitoare. Pe străzi geții bărboși și pletoși, pășesc înfășurați în cojoace și ițari. Locuitorii vorbesc o gracă împestrițată cu getică și sarmată. Peste tot vede paragină, bordeiele sunt sub pământ,rar se văd pluguri arând și vite păscând.
Tomitanii l-au primit cu plăcere, l-au scutit de impozite și l-au numit poetul lor.
Dacă la Roma încă vreun ins mă ține minte
 Sau numele meu singur  trăiește înainte
 Să știe că acolo unde începe ghiața
 Printre barbari Ovidiu își irosește viața.”