...ne plimbam tacuti prin parcul pustiu si inghetat.
nimeni nu se incumeta in parc .....poate pentru ca in dimineata aceea parcul era plin de ceturi si zapada troienita aiurea ..! era frig dar nici tu si nici eu nu-l simteam .
simteam altceva ...simteam voluptatea si puterea iernii care ne stringea din ce in ce mai tare in bratele ei .
.
....la un moment ai plecat de linga mine sa privesti pasarile zgribulite de ger ..ascunse in brazii acoperiti de zapada si cind am intors capul ...nu am mai gasit decit urmele tale in zapada .stiu ca este o poveste poate plicticoasa dar astazi pe la prinz nu am gasit decit urmele pasilor tai in zapada si cu totul ciudat ..si dupa cum se vede ..nu te-ai intors..nu te-ai ascuns prin troiene ...
nu stiu ce si cum ai facut dar nu am mai gasit urme ..de intoarcere...sau care sa duca in alta directie .. ..dar brusc mi s-a facut frig si broboanele de transpiratie de pe timple s-au transformat in gheata
nici nu am curajul sa spun nimanui ..ca nu am gasit decit urmele pasilor tai in zapada ...iar o sa rida E. de mine .si parca il si aud cum o sa imi spuna ca sunt batrin si uituc ..si :
- las-o fraiere ca vine ea .! nu mai astepta ca ingheti ca dracu in parc ..!
in sfirsit ..! te voi astepta pina cind zapada se va topi si urmele tale vor deveni iarba proaspata de primavara si poate da ...ma voi transforma in asteptare si speranta ca vei gasii urmele tale in zapada ..acolo unde le-ai lasat .
