..despre uitare asa cum o gasesti pe google

UITÁRE, uitări, s.f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. * Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. * Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ** Rătacire morală. 2.. Fig. Neființă, neant. - V. uita.
Sursa : DEX '98


UITARE

Proces negativ al memoriei constand din scoaterea din stoc a informatiei, pierderea amintirilor in urma stingerii legaturilor temporare sau a destructurarii sistemului de cunostinte acumulate, unele din ele ajungand sa fie izolate si sa nu poata fi recuperate pe cale asociativa.

Uitarea poate fi integrala sau partiala, definitiva sau provizorie ca in cazul reminiscentei.

Procesul uitarii se dezvolta treptat si poate fi reprezentat printr-o curba (Ebbinghaus). Se considera ca uitarea este cauzata de inhibitia retroactiva (de la noile la vechile cunostinte) sau de inhibitia proactiva (de la cunostintele noi la cele mai vechi).

Dupa Mac Geoch, o cauza a uitarii este interferenta reactiilor. J. J. Gibson arata ca prin diferentieri si generalizari se produc efecte de uitare.

.cind pasii mei calcau pe gheata subtire..

Fenomenul uitarii este in genere util intrucat elimina informatiile care nu mai sunt necesare, creeaza noi disponibilitati. In unele cazuri uitarea este daunatoare si de aceea psihologia se ocupa de prevenirea ei, recomandind reinvatari periodice, sistematizari ale cunostintelor si asigurarea unei motivatii epistemice eficiente.

Freud a considerat ca uitarea este un efect al refularii, constand din indepartarea din constiinta a amintirilor neplacute 

In genere, uitarea este favorizata de dezinteres.


ps uitarea albastra este preluata din revista   http://www.psychologies.ro