iarasi pe ape ...

....s-a terminat tovarasia ...!

  ..cea mai corecta este tovarasia hotilor ..pentru ca singura lege este a lor ..! prostimea de cite ori s-a intovarasit  cu unu ' cu altu ' a iesit prost  .!
  acum in tovarasia cu UE s-a terminat si  drumul spre schengen ..au furat asfaltul si in unele locuri chiar si drumul ..apare numai pe gps ,pe harta ..dar in realitate cimpuri nesfirsite si noroaie pe masura

..schengen ...venim ..!

....usa inchisa

 o usa din alte vremuri ..din alt timp .
 am fost duminica la sulina si  desi a plouat tot timpul m-am simtit relaxat si ....liber..adica m-am plimbat pe citeva stradute ( intre noi fie vorba acu' 20 de ani nu era nimic asfaltat si nici masini nu erau ...acum era sa ma calce una ...ca nu au semafoare ..ma rog  )

 ei bine nu stiu cum nu am vazut usa asta pina acum .. ..desi cladirea o stiam
 poate vremea moharita si ploaia marunta si deasa ..dar am setat aparatul pe..alb /negru  si am declansat o singura data .
  o usa inchisa ..cine stie de cind ...cine stie cine are cheia ..?
 

...o imagine draga mie

 pesti    de apa dulce din delta dunarii

..romini ..sa traiti bine ( serie de toamna )

OMUL

NATURA

LEGEA 

..imparat si proletar ..in romania

dincolo de aceasta geamandura sunt apele internationale ..care mi-au adus aminte de toti cei care au murit ....incercind sa fuga pe mare spre ...libertate !
stind in barca cu motorul oprit ..ascultind marea ...si picaturile de ploaie mi-am adus aminte de Eminescu si de o poezie care nu se mai preda la scoala ...niciodata ..

Mihai Eminescu

---

Împărat şi proletar 

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă,
Trec zilele voioase şi orele surâd.
În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeaţă,
Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă -
Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid.

Virtutea pentru dânşii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebui să fie braţe tari,
A statelor greoaie care trebuie-mpinse
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.

Şi flotele puternice ş-armatele făloase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
Ş-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Şi-s supte din sudoarea prostitului popor.

Religia - o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi...
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea -
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.

Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân'.

De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?
De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri?

De ce uitaţi că-n voi e şi număr şi putere?
Când vreţi, puteţi prea lesne pământul să-mpărţiţi.
Nu le mai faceţi ziduri unde să-nchid-avere,
Pe voi unde să-nchidă, când împinşi de durere
Veţi crede c-aveţi dreptul şi voi ca să trăiţi.

Ei îngrădiţi de lege, plăcerilor se lasă,
Şi sucul cel mai dulce pământului i-l sug;
Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase:
Frumseţile-ne tineri bătrânii lor distrug.

Şi de-ntrebaţi atuncea, vouă ce vă rămâne?
Munca, din care dânşii se-mbată în plăceri,
Robia viaţa toată, lacrimi pe-o neagră pâine,
Copilelor pătate mizeria-n ruşine...
Ei tot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri!

De lege n-au nevoie - virtutea e uşoară
Când ai ce-ţi trebuieşte... Iar legi sunt pentru voi,
Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
Când mâna v-o întindeţi la bunuri zâmbitoare,
Căci nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi.

Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!

Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice,
Ardeţi acele pânze cu corpuri de ninsori;
Ele stârnesc în suflet ideea neferice
A perfecţiei umane şi ele fac să pice
În ghearele uzurei copile din popor!

Sfărmaţi tot ce aţâţă inima lor bolnavă,
Sfărmaţi palate, temple, ce crimele ascund,
Zvârliţi statui de tirani în foc, să curgă lavă,
Să spele de pe pietre până şi urma sclavă
Celor ce le urmează pân' la al lumii fund!

Sfărmaţi tot ce arată mândrie şi avere,
O! dezbrăcaţi viaţa de haina-i de granit,
De purpură, de aur, de lacrimi, de urât -
Să fie un vis numai, să fie o părere,
Ce făr' de patimi trece în timpul nesfârşit.

Zidiţi din dărmăture gigantici piramide
Ca un memento mori pe al istoriei plan;
Aceasta este arta ce sufletu-ţi deschide
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde
Cu mutra de vândută, cu ochi vil şi viclean.

O! aduceţi potopul, destul voi aşteptarăţi
Ca să vedeţi ce bine prin bine o să ias';
Nimic... Locul hienei îl luă cel vorbareţ,
Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmătareţ,
Formele se schimbară, dar răul a rămas.

Atunci vă veţi întoarce la vremile-aurite,
Ce mitele albastre ni le şoptesc ades,
Plăcerile egale egal vor fi-mpărţite,
Chiar moartea când va stinge lampa vieţii finite
Vi s-a părea un înger cu părul blond şi des.

Atunci veţi muri lesne fără de-amar şi grijă,
Feciorii-or trăi-n lume cum voi aţi vieţuit,
Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă
Pentru acel de care norocul avu grijă;
Nimeni de-a plânge n-are, el traiul şi-a trăit.

Şi boale ce mizeria ş-averea nefirească
Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi;
Va creşte tot ce-n lume este menit să crească,
Va bea pân-în fund cupa, pân' va vrea s-o zdrobească,
Căci va muri când nu va avea la ce trăi.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pe malurile Senei, în faeton de gală,
Cezarul trece palid, în gânduri adâncit;
Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o înşală;
Poporul loc îi face tăcut şi umilit.

Zâmbirea lui deşteaptă, adâncă şi tăcută,
Privirea-i ce citeşte în suflete-omeneşti,
Şi mâna-i care poartă destinele lumeşti,
Cea grupă zdrenţuită în cale-i o salută.
Mărirea-i e în taină legată de aceşti.

Convins ca voi el este-n nălţimea-i solitară
Lipsită de iubire, cum că principiul rău,
Nedreptul şi minciuna al lumii duce frâu;
Istoria umană în veci se desfăşoară,
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.

Şi el - el vârful mândru al celor ce apasă -
Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut.
De aţi lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă
De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă,
Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut.

Cu ale voastre umbre nimica crezătoare,
Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit,
Cu mintea de dreptate şi bine râzătoare,
Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare,
La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urât.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă,
Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt -
Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frământ,
Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă,
Evul e un cadavru, Paris - al lui mormânt.

Pe stradele-ncruşite de flăcări orbitoare,
Suiţi pe baricade de bulgări de granit,
Se mişc batalioane a plebei proletare,
Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare,
Şi clopote de-alarmă răsună răguşit.

Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare,
Prin aerul cel roşu, femei trec cu-arme-n braţ,
Cu păr bogat şi negru ce pe-umeri se coboară
Şi sânii lor acopăr - e ură şi turbare
În ochii lor cei negri, adânci şi desperaţi.

O! luptă-te-nvălită în pletele-ţi bogate,
Eroic este astăzi copilul cel pierdut!
Căci flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate
Sfinţeşte-a ta viaţă de tină şi păcate;
Nu! nu eşti tu de vină, ci cei ce te-au vândut!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Scânteie marea lină, şi placele ei sure
Se mişc una pe alta ca pături de cristal
Prin lunce prăvălite; din tainica pădure
Apare luna mare câmpiilor azure,
Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal.

Pe undele încete îşi mişcă legănate
Corăbii învechite scheletele de lemn;
Trecând încet ca umbre - ţin pânzele umflate
În faţa lunei, care prin ele-atunci străbate,
Şi-n roată de foc galben stă faţa-i ca un semn.

Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării
Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecat
Al salciei pletoase - şi-ntinse-a apei arii
În cercuri fulgerânde se pleacă lin suflării
A zefirului nopţii şi sună cadenţat.

Îi pare că prin aer în noaptea înstelată,
Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri,
Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată
Cununa cea de paie îi atârna uscată -
Moşneagul rege Lear.

Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri,
Prin creţi ai cărei stele lin tremurând transpar,
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
A vieţii sclipitoare... A popoarelor ecouri
Par glasuri ce îmbracă o lume de amar:

"În orice om o lume îşi face încercarea,
Bătrânul Demiurgos se opinteşte-n van;
În orice minte lumea îşi pune întrebarea
Din nou: de unde vine şi unde merge floarea
Dorinţelor obscure sădite în noian?

Al lumii-ntregul sâmbur, dorinţa-i şi mărirea,
În inima oricărui i-ascuns şi trăitor,
Zvârlire hazardată, cum pomu-n înflorire
În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire,
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.

Astfel umana roadă în calea ei îngheaţă,
Se pietrifică unul în sclav, altu-mpărat,
Acoperind cu noime sărmana lui viaţă
Şi arătând la soare-a mizeriei lui faţă -
Faţa - căci înţelesul i-acelaşi la toţi dat.

În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,
Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om -
În multe forme-apare a vieţii crudă taină,
Pe toţi ea îi înşală, la nime se distaină,
Dorinţi nemărginite plantând într-un atom.

Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseşte
Eterna alergare... ş-un gând te-ademeneşte:
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi."

1874, 1 decembrie

... pleaca pelicanii

.. ei ...compun pe  cer  poezii triste despre despartire ..

..a venit ...

...toamna

..rosia montana 2013 ..lumina si inregistrarea ambientala

...cineva ... stie cine,cit,cum dar mai ales cind a luat din  lumina ..aurului .!
   plebea ..evident asteapta  circ si piine ..sa curga singe...!
 sa'nceapa circul...!

rosia montana 2013 calea banilor

....banii se duc pe covorul rosu al puterii..

rosia montana 2013 sfirsitul

rosia montana 2013 cianura ...

    ....se scurge incet in  noi

rosia montana 2013 adevarul ,tot adevarul

      si numai adevarul...

..rosia montana 2013

. natura ....asa cum este ea

  ...nimic de spus ..
 doar de privit in liniste .   sa simti vintul rece cum aduce toamna si sa vezi cum  ruginiul toamnei acopera incet ,incet ...totul.

......cianura si aur ..ce ironie..!

  sa incepem de luni   cu...
  rosia montana ....de fapt toate minele ..fostele mine de aur pe care au avut grija guvernele post comuniste sa le inchida ..
 ..aurul  si ce mai este pe acolo ..toate atrag pofte de inavutire peste masura ..! dar nu oricum ci cu metode eficiente pe costuri ale afacerii calculate la sfert de dolar asa cum in rominia nu a lucrat nimeni pina acum ..
dar prin incilceala de informatii ramin trei componente fundamentale  CIANURA + OMUL + NATURA .

au fost odata . cristale de cianura si nu a mai ramas decit  ..lumina soareleui ce se reflecta in nimic ..

    daca nazistii au eficientizat exterminarea in masa a evreilor  cu zyklon B 3http://ro.wikipedia.org/wiki/Zyklon_B ( cianura de potasiu facuta da ...da nu va mirati de Bayer anilin und soda fabrik    BASF )  genocid pentru care au fost judecati la nurenberg si de toata lumea .

...de ce pentru  crima care se pregateste in vazul intregii lumi   si anume   extinctia ..exterminarea naturii de la rosia montana unde se va folosi cianura ...nu zice nimeni nimic....?..
 de ce ..? de ce se justifica cu hocus pocus-uri  folosirea cianurii...?
  simplu ..! toti dar absolut toti..Europa cistiga bani de la gold corporation , prin vinzare de utilaje si creditari bancare ..prin cumpararea aurului ..si cite si mai cite
 gold corporation face bani in orice miscare ....!
   ...pierdem noi si mediul nostru  pentru ca avem niste lideri si conducatori   smekerasi intimplatori care nu vad mai mult de virful nasului ..!
  ..de la prim ministriii si presedinti care au negociat pina la ultimul fomist ..care a fost turist in new zeeland  ..pe banii lu' bibicu a fost si guralivul ..salvati delta ..!
 da el ..! in delta ii educa nemteste  pe lipoveni si la rosia montana mineaza cianuristic ..motzii.!

      morala maxima ...!

..despre saramura de crap a la' ivanov

   .va prezint azi o reteta nemaigustata de mine pina acum , destul de dificil de facut in lipsa ingredientului principal ..crapul rominesc salbatic .!
 de ce ..? pentru ca in marea majoritate a crescatoriilor de crap furajarea ...iar ulterior lantul intermediarilor care sunt in reteaua de distributie fac imposibila viata unui bucatar care isi doreste un crap salbatic ..prins cu citeva ore inainte ..si adus la gheatza ..in cel mai scurt timp in bucatarie
 vorbesc de un crap de 4 /5 kg auriu   longilin ca o torpila  cu solzi mari si marginile cafenii ..

 ei bine ,  curatat si portionat in bucati de 150 -200 de grame par niste cotlete pe cinste ..asta si sunt ..
 urmeaza o operatiune dificila si anume ..stergerea, sararea , ungerea cu putin ulei ...bucatilor de  crap  si frigerea pe o tabla incinsa ,
  separat din citeva polonice de bors de peste se face intr-o tava mai mare un amestec de legume ..rosii ,ardei iute, lamiie  si  condimente ..dafin,piper .. ....in care se scufunda bucatile fripte si fierbinti de crap ..!

asta este o portie ..am mincat ....multe ..!

 obligatoriu trebuie sa se odihneasca o zi ...in liniste asa cum au fost puse .
  mie imi place rece ...dar poate fi incalzita si mincata fierbinte ..!
 pentru mine vesnic calator in delta dunarii..invitatia la masa refuzata de citeva ori cum cere protocolul ..este un dar divin mai ales ca prietenia si respectul care le simt  fata de  Cornel amplifica reintilnirile dupa citeva luni  in adevarate momente memorabile ..unele cu vodka din belsug altele doar uscate de o zi superba de toamna
 am sa spun ca am mincat cu pofta ..si nerusinare ..! am mincat ..? am devorat ..! si da dupa saramura de crap am mincat ceea

ce nu imi iese niciodata si daca ar fi sa ma arunc in cap ...caras prajit cu o salata iute facuta din ardei iute ,morcov si albitura ...taiata cubulete si amestecate in otet si sare ..
   exista o vorba prin partea locului ...
 te saturi de peste cind nu iti vezi comeseni de muntele de oase din fata ta ..!
         asa este

vine toamna IV

  ...peste ,peste ...pesti

...time and money in bucharest

ce imensa deziluzie ..din februarie aproape in fiecare zi auzeam la ROCK fm : 
-   ...sa spargem zidul ...!
- ..sa rogers ...
-        sa pink floyd   ..sa asa sa pe dincolo ...!
 au trecut toate si nimeni nu mai spune nimic ..nimeni nu mai aminteste de momentul unic al zidului nedarimat din bucuresti  dar ramine ..ceva  ramine muzica magica a pink floyd-ului ..
 iata-i ..intr-un moment magic..waters,gilmore si mason ..https://www.youtube.com/watch?v=uZqS7LAyup4
cintind outside the wall intr-o zi fasta ...( in spatele lor zidul darimat ..)
          in bucuresti intre timp ciini ignorantei noastre ne maninca copiii, 
        cianura..NaCN.coboara din laboratoare  si ne intra in viata de zi cu zi fara sa stim de ce .
 pacientii uita sa -si pastileze viata ..iar prostii ramin asa cum sunt ...prosti !
   toate astea se intimpla cu muzica divina din rapsodia II a  a lui enescu pe fundal . totul pare ireal si nu cred ca este cineva vinovat ..pur si simplu se intimpla si viata si moartea si muzica si... tot.

vine toamna III

marea majoritate au inceput sa plece ..
altii aleg sa ramina ..
( daca nu stiti in imagine sunt pelicani si doua cabluri de inalta tensiune )

 d'ale naturii...

...vine toamna II

..vine toamna...I

...balustrada rupta ...!

   stai si privesti in zare pina cind vintul rece te trezeste din visare .intr-un tirziu vezi ca au  schimbat  peisajul
 da ..! cineva a furat stilpul de sustinere  ...!
   tratamentul bata-l vina .! trebuie  retusat si schimbat si indreptat orizontul !

...marea intr-o zi obisnuita