cindva prin prea zgomotoasa tinerete mi-ai scris scrisori pline de sonetele lui Shakespeare in traducerea imaginara a lui Vasile Voiculescu ..
astazi cind ai plecat dincolo citesc cu gindul la minunatele clipe traite ...
Nu m-au tîrît spre tine nici stearpa desfrînare,
Nici vitiul fatarnic, ci patima seninã;
Cînd fluturul îsî arde aripa-n lumînare,
El nu rîvneste seul, ci magica luminã.
Sa ma sprijin pe-amintire-acum... si-apoi pe moarte;
Toti ceilalti stîlpi cu lumea deodatã s-au surpat,
Iubirea putrezeste pe undeva, departe,
Eternitatea-i înca un vis dezaripat.
M-adun de pretutindeni, mã-nchid de-o grijã sumbrã,
Mi-e sufletul zadarnic si cere sã se culce;
Prin slãvi amurgul trece misterios de dulce
Si-n umedul lui giulgiu mã-nfãsoarã cu umbra...
Nici stea, nici cîntec : vine un alt soi de noapte, grea,
Mai limpede ca gheata... si rece tot ca ea.
v voiculescu sonete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu