o poezie care ma intoarce in vacantele de iarna ale copilariei..cind ne aduna bunica de prin zavoiul inghetat cind nu mai imi simteam nasul ,urechile si eram bocna ..tirziu cind saniusul s-a transformat in citit..si cartile copilariei verne,twain ,gaidar s-au transformat in cautarile nelinistite ale adolescentei l-am descoperit pe ady,bacovia ,frost,whitman
"M-am oprit in padure intr-o seara cu zapada.
de Robert Frost
Cred ca stiu ale cui sunt aceste paduri
Dar casa lui e in sat asa ca
El nu ma va vedea cand ma opresc aici
Sa privesc cum zapada se asterne peste padure.
Calului meu pitic ii pare poate ciudat
Ca ma opresc departe de orice gospodarie
Intre padure si lacul inghetat
In seara cea mai intunecoasa din intregul an.
Scutura din fraul cu clopotei
Ca sa ma intrebe daca e vreo greseala.
Si singurul zgomot e doar
Vuietul usor al vantului si al zapezii catifelate.
Padurea e adanca, intunecata si sublima.
Dar am fagaduieli pe care trebuie sa le tin
Si departe de ajuns inainte sa adorm,
Si departe de ajuns inainte sa adorm."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu