toamna care se aduna imi fringe crengile ,imi zboara frunzele si ma adaposteste in mine ...! ..de mine ..
asa incepe mereu ..o dimineata mai zgribulita in care ma infior
o alta zi .... calc in baltoace si frigul de peste noapte se furiseaza in zi ...in fiecare zi ..!
cuvintele calde de iubire se duc luate de vint si se tot duc pina bruma cu pojghita fina le pierde intelesul si devin galbene si singerii ca o inima zdrobita prinsa sub tocul cui al iubirii
toamna ma intorc in mine purtat pe bratele tale si ma simt iarasi copil ...si miros a toamna cu ceata si fum ,cu bruma si frig ! ...si mi-e dor de iubire de tine .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu