Vasile Voiculescu CLXXXIII Mereu cerşim vieţii ani mai mulţi, aşa-n neştire, Ne răzvrătim, ne plângem de pierderea noastră, Şi încă nu-nţelegem că fără de iubire Se vestejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră; Rupt din eternitate, el vrea ţărâm asemeni Din care-altoiul şubred să-şi tragă seva nouă; Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim îcremeni Când Dragostea-i unica vecie dată nouă. Ci-n van acum te mânii pe mine şi m-arunci, Minunile iubirii n-au staile pe lume; Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci, Oricând şi ori de unde mă vei striga pe nume, Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine, Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la tine. |
25 noiembrie 2012
luna si iubirea .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
I dont know who you are.I dont know where you live..but i do know..you are a fantastic person.i want to thank you for visiting me :)
And a wonderful post..about love.
I give to you.This beautiful video from Moldavia/Romania.Have a beautiful sunday:)
http://youtu.be/t-0CajI2R-4
Trimiteți un comentariu