...a inceput spre dimineata ,inainte de rasaritul soarelui ....mai tirziu cind soarele era deja in nori a inceput sa adie ...era un vint cald si uscat ,neobisnuit pentru vremurile mele ...! dupa amiaza dogorea si se lupta cu nisipul din clepsidra mea .....iar spre seara caldura era ca o dulce povara ...eram topit...toropit ...cotropit .!
nisipul din clepsidra disparuse ....iar eu ma uitam si nu intelegeam cum poate o adiere sa schimbe totul..
...ici colo un nor se tavalea prin cerul albastru ducind spre departari napasta vietii trecute prin apele neputintei si rautatii..... |
2 comentarii:
O fotografie superba!
vreu si eu la Letea!
Trimiteți un comentariu