aseara am venit din dobrogea pe vechiul drum paralel cu autostrada ..o dupaamiaza de primavara cu oamenii traindu-si viata in fata portilor ..cu bere cu tuica si table cu focuri in care se ard urmele iernii si mizeria care ne inchide in pet-uri vrajite ..cu bagheta poluarii.!
.m-am oprit la fintina din stinga si mi-am adus aminte de nicolae labis
moartea caprioarei
Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit si a curs pe pamânt.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fântâna namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
cit de actual este totul...cit de dureros de actual este tragedia pe care o traiesc japonezii...!
soare nuclear topit si curs pe pamint..
ciuturile care nu mai exista ..pentru k nu mai exista pamint si apa
focuri satanice ...si cea mai eezvoltata societate s-a intors in evul mediu .!
la noi ramine cum a stabilit bocul si piratu' ...la sfirsitul lunii iesim din criza ...!..deocamdata macar un pahar de apa avem...si credinta k trecem peste tot si toate ..!
Un comentariu:
"Pe-o lunga si aspra si stearpa sosea,
Ca toate soselele lumii.
Pe-o lunga si aspra si stearpa sosea,
Era o fantana cu ciutura grea.
Caci apa-si cladise, trecand peste ea,
In straturi, pojghitele humii.
Era o fantana cu cumpana grea,
Ca toate fantanile vietii"
Elena Farago – Era o fantana
Trimiteți un comentariu