..
George Cosbuc - Decebal catre popor
Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gâtul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori câine-nlantuit.
Cei ce se lupta murmurând,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orisicând,
E plânset în zadar!
Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa râda! Bunii râd si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!
De-ar curge sângele pârau,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si însuti tie-un zeu îti pari
Când râzi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.
Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt
Caci ei au cerul lor!
Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzator vândut
Sa iasa dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurând le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va gânditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gâtul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori câine-nlantuit.
Cei ce se lupta murmurând,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orisicând,
E plânset în zadar!
Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa râda! Bunii râd si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!
De-ar curge sângele pârau,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si însuti tie-un zeu îti pari
Când râzi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.
Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt
Caci ei au cerul lor!
Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzator vândut
Sa iasa dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurând le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va gânditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
3 comentarii:
Hristos S-A INALTAT!
Chestia e mai complicata...
As fi curios sa vad un artist de azi... un regizor care sa faca un film adevarat despre ce se intimpla, nu unu bitziit si iluminat cu curu si prost facut ca sa para interesant... as fi curios sa citesc o poezie de azi cu ce se intimpla... as fi curios sa citesc un roman asa cum s-a scris literatura romana intre cele doua razboaie...
Ne lipsesc artistii... nimeni nu mai ilustreaza ce se intimpla si marii actori ai vietii.
De aia ni se intimpla ce ni se intimpla.
Pentru ca nu stim ce se intimpla si cind s-a intimplat e prea tirziu.
Acu bamporu se scufunda. Nu vad orchestra care sa cinte pina ii ajunge picioarele in apa. Nu vad ghetzarul, ca s-a topit in buzunarele shmekerilor si ala.
In rest totul e bine.
..ADEVARAT s-a INALTAT..!
Trimiteți un comentariu