.
.imi vine greu sa mai postez ...nici vorbe nici imagini nici nimic nu ma mai bucura ....ma simt ca in romanul copilariei mele ....regele unei tari ploioase ..ma rog inzapezite ...!
..ninic ..! chiar nu mai este nimic de facut..! ma suna prietenii si imi spun k isi inchid blogurile daca nu mai postez ....ma suna elevii si ma intreaba de ce i-am obligat sa isi faca bloguri daca eu nu mai postez...?
..cred k in viatza noastra a fiecaruia intervin momente pe care nu le putem explica ...pur si simplu se intimpla fara sa vrem ..fara sa stim si fara sa dorim sa intervenim in vreun fel ...!iar cu blogareala este o intreaga poveste ..!
....nu am avut si nu am nici un fel de restrictie de comentarii..!
nu vreau sa demonstrez nimanui nimic ...
nu ma intereseaza micimile sau marimile de moment ale fotografiei ..
nu vreau decit sa pot comunica cu foarte restrinsul meu grup de prieteni...
nu ma intereseaza cine si de ce se crede responsabilul de servici cu apa calda ,rotirea pamintului,criza, lumina lolo,directzii de dezvoltare si abordari in cresterea viermilor de matase ...sau mai stiu eu ce altceva ...!
...pur si simplu cred k tarie ca este mai importanta o masa chinezeasca la DIN FU stropita cu mao tai in care plutesc vipere si calutzi de mare alaturi de radacina vietzii decit sa-i explik lu' gabitzii de servici de ce rasare soarele si fara marele M...!o imbecilitate fara margini si un spleen fara tratament ma inconjoara ...!
niciodata nu m-am amagit cu privire la lumea in care traiesc ...in schimb mi-am ridicat un gard inalt intre lumea mea si cei care incearca sa ma schimbe si sa ma provoace fara rost...!
..sunt optimist din fire si conjug la prezent verbul a fi .
5 comentarii:
Ideea cu provocarea am sesizat-o la cineva care a trimis o săgeată în dl Dinu (alias Coltul fotomaniacului).
Foarte bine aţi făcut că nu aţi răspuns...
În rest, de aia v-am telefonat azi, ca să vorbim despre verbele alea...dar pentru alte luni...
O zi faină.
Uneori ne cuprinde o stare, alteori alta, ar fi stupid sa fie toate cele lineare. Cite o data ceva liniste poate fi benefica pentru ala care alearga asa de mult. Mai ne adunam gindurile, mai ne gindim ce si cum, mai tragem linii ca Pitagora pe nisip.
Asta e... mama ei de flacara violeta...
"niciodata nu m-am amagit cu privire la lumea in care traiesc ...in schimb mi-am ridicat un gard inalt intre lumea mea si cei care incearca sa ma schimbe si sa ma provoace fara rost...!"
feri,asta o pastrez.
multumesc.
Feri... Prietene... Mare hun, ce esti...Imagineaza-ti ca noi, prietenii tai si cu tine, stam pe London Bridge. E noapte, e ceață si fiecare are de gat, legat cu odgoane, un pietroi. Nu e un pietroi oarecare ci tristeti, amaraciuni, cacaturi si alte nefericiri solidificate si stranse in viata asta... Dintre noi toti ai fi ultimul care s-ar sinucide...Nu pentru ca ai un instinct de conservare mai acătării decat noi ci pentru ca tu vezi undeva intr-o zare, curcubeul. Si te minunezi. Si te bucuri. Si arunci pietroiul, te dai jos si incepi din nou sa traiesti, fluierand.
Te provoc (cu rost) sa darimi gardul.:)
Toate bune si kuaie de fier, ca avem nevoie.
Trimiteți un comentariu