28 iunie 2011

marti ...trepiedul


 In formarea mea ca fotograf poate rolul cel mai important l-a avut  recunoasterea rolului si importanrtei ..trepiedului ..! Instincitiv poate ..sau ma rog nu’s din ce alt motiv…am dat importanta maxima trepiedului .. ! de ce. ?
Ei bine iata de ce : studioul este acel spatiu magic pe care un fotograf il formeaza si il construieste dupa chipul si asemanarea sa ..adica nivelul de pregatire si de educatie se vede in tot ce se gaseste ..ordonat sau dezordonat intr-un studio .. !pina si firea si caracterul fotografului se regaseste ca intr-o oglinda …in studio ..
In aceste spatiu fotograful recreeaza conditii de lumina si cheia de lumina pe care nu o  gaseste in natura asa  cind vrea  … ! la inceputurile fotografiei toate ,absolut toate studiourile se gaseau in mansarde sau terase acoperite cu tavan de sticla pentru a folosi la maxim lumina zilei iar tot ce a urmat a fost o subordonare a  capacitatii de a copia si de a reinventa  lumina naturala …..in studio . !
Studioul de la Foto UNION in care am inceput lungul drum al meseriei de fotograf …nu avea LUMINA NATURALA ..era un cub de 10 m lungime 4,5 m latime si 6 m inaltime ,o singura usa de acces si o fereastra de aerisire aprope de tavan prin care se mai racorea natural studioul .. !    se racorea.. ? cum adica .. ?.pai uite de ce :
Prin anii 1982 sursele de lumina erau citeva spoturi …(  un cilindru din tabla in care era montata o dulie in care se insuruba un bec tip NITRAFOT de 500 w mat –aceste becuri erau supravoltate adica dadeau o lumina galbuie spre alb timp de 10 ore –asta  era garantia de folosire -….dulia in care era insurubat becul era fixat pe o sina care permitea culisarea becului obtinindu-se o concentrare a fluxului de lumina pina la o suprafata cit o minge de tenis ..evidend asta era posibil datorita unei lentile mensic din sticla obisnuita clara ,fara bule si zgirieturi .. !   numele de spot se referea  la pata de lumina obtinuta prin glisarea  becului …inutil sa va spun ca becul era pe axul optic al sistemului ..( nu mai sus …nu mai jos )…iar cind functionau toate va inchipuiti ce caldura se facea ..iar daca afara erau 30 de grade celsius ...
Ar mai fi de spus aici ca in studio aveam 3 spoturi  din care una ( baby arriflex  cumparate de la george radulescu prietenul meu de la Baby foto unul dintre putinii fotografi de calitate din cooperativa Fotografia  avea lentila FRESNEL  ..vezi aici http://en.wikipedia.org/wiki/Fresnel_lens  pentru lumina principala si secundara …plus doua  surse de lumina ( una de 1000 de w halogen  pentru fundal si una de 500 w pentru efecte de fundal ( folii si sticla colorata – foliile colorate se ardeau destul ; de repede …iar sticla se incalzea si devenea casanta …din cele doua tipuri de filtre de fundal colorat …sticla avea culorile cel mai saturate … ! )  toate aceste surse de lumina erau montate pe stative pe roti dar care erau destul de usoare .. aprox 5 kg suficient de usoare ca sa le pot ridica si aranja unde doream … !     cercul imaginar pe care  aranjam luminile ( in cheia de lumina dorita evident )..avea in centru modelul …de fapt ar trebui sa vorbesc despre o sfera de lumini pentru ca dispunerea luminilor si a punctului de statie se face in spatiu si nicidecum in plan… ! am spus toate acestea pentru a sublinia importanta maxima pe care o acord si astazi trepiedului … ! nu intru acum  in amanunte pentru ca am de gind sa scriu un episod despre evolutia surselor de lumina de la FOTO UNION
Aveam un trepied extraordinar …Plaubel…inainte aveam un trepied Linhof cu cap panoramic si de o finete nemaintilnita a detaliilor si care provoca  placere  si o usurinta extraordinara in minuire ..evident capul panoramic il mai am si astazi   trepiedul nu ..( imi pare rau dupa el si astazi …l-am vindut la un moment dat ..nu mai tin minte cui ..) astazi va voi spune citeva lucruri despre trepiedul Plaubel…
Inaltime 2,20 m cu baza din fonta …in jur de 50 de kg greutate fixata pe roti si care se misca extrem de usor datorita centrului de greutate foarte jos…odata punctul de statie ales …toate rotile se blocau cu  clapete si trepiedul raminea fixat fara sa-l poti misca nici daca vroiai fara sa deblochezi .. !
Evident k trepiedul era absolut necesar cind fotografiam pe planfilm 13/18 ..! camera plaubel avind in jur de 4 kg fara obiective …si caseta .. ! din acea perioada am invatat sa aleg punctul de statie privind dinspre aparat spre subiect .. !primul lucru care il faceam era sa ridic sau sa cobor camera la nivelul ochilor modelului … !   …sursele de lumina se aflau … aproximativ la locul lor corectiile fiind minimale .. ! de cele mai multe ori lucram singur datorita faptului ca ani de zile am fost asistent …adica formam cu principalul o echipa care se intuia si se completa extrem de rapid .. ! desigur erau si …acele zile …cind iti cadea totul din mina ..si te impiedicai la tot pasul ..dar din fericire extrem de rar .. ! in studio din acea perioada am uitat sa va spun era si o cabina de incarcat si descarcat planfilme …de cele mai multe ori lucram cu o singura caseta dubla desi aveam peste 10 casete duble …( le am si azi ca si aparatul Plaubel cu toate accesoriile ..)…prin 1993 cind era evidenta directia de dezvoltare a fotografiei ..catre economii maxime de materii prime si disparitia aproape instantanee a aparatelor de studio format mare …am darimat cabina de incarcat /descarcat planfilme si am mai cistigat  3 metrii patrati in studio .. !
..atit  de mult m-am obisnuit cu trepiedul ca  mod de lucru incit nu am renuntat nici acum …definitiv la el .. ! cred ca in subconstient  trepiedul cu aparatul fixat pe el era singurul punct …in jurul caruia se invirteau toate … ! subiect,fotograf ,lumini .detalii … !
o sedinta de fotografiere avea propria regie …exista un ritual dupa care se desfasurau toate … ! in studio mai aveam o oglinda de 2 m inaltime si 1 m latime cu patru surse de lumina in jurul ei …evident in fata ei era si o masuta de machiaj cu scaun . !
..trepiedul  cu aparatul fixat pe el ..aproape ca te obliga sa te gindesti in spatiu …aparat –model – fundal …..nimic intre ele si nimic care sa distraga atentia de la model … ! chiar daca pare greu  de inteles astazi in timp ce lucram ca asistent eram atent la fiecare amanunt si invatam dupa propriile-mi repere si reguli … !
..imi doream sa devin cit mai repede independent adica responsabil de unitate …ce sa mai adica SEF .. !! asa de-al draqu ce eram … ! munceam  de dimineata de la 5 pina seara la 20 cind se inchidea studioul …cu pauza intre ora 13 si 16    . ! pe atunci nu eram asa puturos …eram tinar si nu ma tinea nimeni si nimic in loc . !

revenind la TREPIED am sa spun k mi-am cumparat un trepied acum 10 ani …..
1. primul     criteriu cind iti cumperi un trepied     sa fie primul si ultimul in viata …!
2. al doilea criteriu …sa fie solid si greu ..
3 al treilea criteriu      sa aiba un cap panoramic usor de manevrat  si intuitiv
4 al patrule criteriu     aparatul sa poata fi prins si deprins cu usurinta
5 al cincilea si ultimul criteriu …sa fie multifunctional si sa poata fi ancorat cu contragreutati de pina la 5 kg

…il am si acum in portbagaj si il folosesc de cite ori am ocazia … !
am sa mai spun ca in 2006 bunul meu prieten Conu Dinu mi-a daruit un monopied facut de acelasi producatror ca si trepiedul …. ! ii multumesc si acum pentru ca monopiedul este un accesoriu absolut …util de la fixarea obiectivelor de peste 1 kg  pina la autoaparare ..



ps
 nu am mentionat nume de producatori de trepiede intentionat .. ! 

8 comentarii:

Narnia spunea...

Asteptam cu nerabdare, mi se facuse teama ca nu o sa mai scrieti. :)

Cătălin spunea...

Da...pagina din agendă cu numele producătorilor a fost lipsă la apel...

fotografu spunea...

Ce frumos...
Problema e ca, lumea de atunci, s-a dus.
Azi a crescut sensibilitatea, au aparut sisteme VR sau IS de stabilizare, totul s-a modificat si se schimba dramatic... ca sa nu mai spun de sistemul twilight de la Sony, care face 3 declansari de noapte, din mana, si le lipeste automat...
Alte vremuri, alte obiceiuri.
Si despre munca... se mai munceste, da` mai putin... si calitatea e aia care e... jale mare, dar cui ii pasa?

fotografu spunea...

O chestie foarte tare:
http://www.kenrockwell.com/tech/digital-killed-my-tripod.htm

francisc vaida spunea...

...am citit si inclin sa ii dau dreptate ...pina la un punct ..! adica acolo unde ai nevoie de ...trepied .!
..filtre ,conditii vitrege de lumina si in amintirile mele ..!

Roxana | ANGHEL spunea...

O lectie frumoasa, din suflet, pe care o inveti si retii din intelegere, nu din notite. Cam asa cum ar trebui sa fie si scoala romaneasca. Multumim!

catalincocos spunea...

Old school mai are un avantaj. Conu Dinu, aşa cum îi spui, ţi-a făcut cadou, cu prietenie, un monopied. Ţi-ar fi putut el face cadou o stabilizare de imagine sau un ISO mai mare? Numai cu tot cu body sau obiective. Dacă mai ai prieteni care te catadorisesc cu un monopied, cu un trepied ceva... eşti un om bogat... spiritual

Vera spunea...

Excelent articol!
Cati mai fac astfel de fotografie in ziua de azi?
Ma mai mir ca unora care isi spun fotografi profesionisti nu le crapa obrazul de rusine cand spun : deh, trepied, risipa de bani. Ia si tu o caramida si pune-l pe aia daca tot insisti...