26 iunie 2014

piatra ca stare I


starea de piatra III



..inima mea de piatra   si culoarea vietii

drumul strabatut



    ROBERT FROST    (1874 - 1963)
                              
                       DRUMUL PE CARE N-AM APUCAT
                                                                     în românește de Horia Gârbea
Două drumuri se desparțeau
 într-o  pădure aurie.
o fotografie din padure cu  gindul aiurea si la robert frost 
Îmi pare rău că nu le-am putut urma  pe amîndouă .
Și, pentru că eram singurul călator, am zăbovit
Privind în lungul celui dintîi, cît mai departe.
Pînă acolo unde se pierdea sub pămînt.
Apoi am apucat-o pe al doilea, ce nu era mai prejos.
Și care poate era chiar mai îndreptățit să-l strabat.
Căci era acoperit cu iarbă și neumblat.
Deși, trecînd pe unul dintre ele,
Era de parcă le-aș fi străbătut pe amîndouă,
Iar în acea dimineață se întindeau la fel:
Iarba lor nu era bătătorita de pași.
L-am lăsat pe primul pentru o altă zi
Știind totuși că, pornind pe unul dintre ele,
Cu greu m-aș mai fi întors vreodată.
Așa voi povesti cu un suspin
Cîndva, peste ani și ani:
Două drumuri se despărțeau într-o pădure, iar eu
Am pornit-o pe cel mai puțin străbătut
Și asta mi-a schimbat viața.


        am   citit si recitit inspirat fiind de o postare de  pe un blog   cindva ..aceasta poezie .
   ( traducerea este pe departe cea mai ..in mood ...din cite am gasit  )
 ei da ..! drumul ..ne defineste .                                     

norii negrii si ciudati din cartierul meu..,



...vremea rea nu ma sperie , nici ploaia torentiala  si fulgerele ..,nici tunetele  iar de vint naprasnic nici vorba  sa ma puna pe fuga  vreodata
   ...ultima data ai fugit din fata furtunii  si m-ai lasat singur cu vodka absolut si halba de heineken  . m-am gindit  atunci ca iti era frica ..!
 da ..acum stiu ca esti fricoasa pentru ca aseara te-ai ascuns din nou din fata furtunii.
 am stat ce am stat si m-am culcat in mormaiturile cerului .
   nu am visat nimic