piatra ca stare I

starea de piatra III

..inima mea de piatra   si culoarea vietii

drumul strabatut

o fotografie din padure cu  gindul aiurea si la robert frost 

    ROBERT FROST    (1874 - 1963)

                              
                       DRUMUL PE CARE N-AM APUCAT

                                                                     în românește de Horia Gârbea

Două drumuri se desparțeau

 într-o  pădure aurie.

Îmi pare rău că nu le-am putut urma  pe amîndouă .

Și, pentru că eram singurul călator, am zăbovit

Privind în lungul celui dintîi, cît mai departe.

Pînă acolo unde se pierdea sub pămînt.

Apoi am apucat-o pe al doilea, ce nu era mai prejos.

Și care poate era chiar mai îndreptățit să-l strabat.

Căci era acoperit cu iarbă și neumblat.

Deși, trecînd pe unul dintre ele,

Era de parcă le-aș fi străbătut pe amîndouă,

Iar în acea dimineață se întindeau la fel:

Iarba lor nu era bătătorita de pași.

L-am lăsat pe primul pentru o altă zi

Știind totuși că, pornind pe unul dintre ele,

Cu greu m-aș mai fi întors vreodată.

Așa voi povesti cu un suspin

Cîndva, peste ani și ani:

Două drumuri se despărțeau într-o pădure, iar eu

Am pornit-o pe cel mai puțin străbătut

Și asta mi-a schimbat viața.

        am   citit si recitit inspirat fiind de o postare de  pe un blog   cindva ..aceasta poezie .
   ( traducerea este pe departe cea mai ..in mood ...din cite am gasit  )

 ei da ..! drumul ..ne defineste .                                     

norii negrii si ciudati din cartierul meu..,

...vremea rea nu ma sperie , nici ploaia torentiala  si fulgerele ..,nici tunetele  iar de vint naprasnic nici vorba  sa ma puna pe fuga  vreodata
   ...ultima data ai fugit din fata furtunii  si m-ai lasat singur cu vodka absolut si halba de heineken  . m-am gindit  atunci ca iti era frica ..!
 da ..acum stiu ca esti fricoasa pentru ca aseara te-ai ascuns din nou din fata furtunii.
 am stat ce am stat si m-am culcat in mormaiturile cerului .
   nu am visat nimic