28 iulie 2015

furtuna cind vine..


....citeodata  furtuna  din suflet se intilneste cu furtuna deafara ,asa am patit si eu dar am facut si imaginea asta .

23 iulie 2015

22 iulie 2015

Yohaku-no-bi sau spatiul

 trece timpul peste mine si postarile mele ..iata ce postam ..au trecut  ani de atunci ...



..Conu' Dinu mi-a atras atentia asupra unei lumi in      care nu se dezbat ciordeli ,unde lumea nu incepe si nu se termina cu imbecilii care ne duc la pieire ...!
..este lumea oamenilor liberi in spirit ...lumea oamenilor care cred in valoare ....in principii...
..lumea in care cuvintul dat este suficient......lumea in care principiile sunt urmate chiar daca este greu ...

este lumea in care spatiul negativ exista si este luat in seama ..! ia cititi aici la Conu " Dinu ...http://fotomaniacu.blogspot.com  dar mai ales  lecturati unde Va trimite ... pe http://photofocus.com/2010/07/22/using-negative-space/

21 iulie 2015

cetatea argamum


vedere de pe lacul Razim
Cetatea Argamum (după numele latin; în limba greacă antică Orgamè, în sursele bizantine Argamon, în sursele genoveze Orgame) este un sit arheologic situat în partea de est a județului Tulcea, pe teritoriul comuneiJurilovca, în locul numit Capul Doloșman, localizat la contactul dintre Podișul Babadagului și Limanul Razimcare, în Antichitate, era un golf deschis al mării Negre (golful Argamon).
Cetatea a fost localizată pentru prima dată de istoricul Vasile Pârvan în anul 1916

20 iulie 2015

Focule ..! mergi cu mine


 Mistreţul cu colţi de argint 
                                stefan augustin doinas 


Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne, 
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher, 
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci, 
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii 
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul, 
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.

19 iulie 2015

...nu au trecut decit 5 ani ! / postare pe blogul meu /

13 iulie 2010

despre capatul drumului



..gata ..! am ajuns la capatul drumului..! visele europene s-au terminat ...!   ..lasa ba k ne integreaza si ne da si noua ..si o sa fie bine ..! kkt ..! nu ne da nimeni nimic...! rominii inca nu stiu nimic din ce se pregateste ..!
  uite ...! ..directia mondiala a constructiei sociale este ceva de genul....nu avem nevoie de o clasa de mijloc ..puternica si independenta ....nu vrem initiativa si dorinta de a inteprinde ceva ....! vrem o clasa de mijloc ...angajata pe salarii medii si dependenta in toate cele de ...asistenta medicala si sociala cu pensii cit mai mici ...eventual care sa moara in al 2lea an de pensie ...subit ..k altminteri e prea scump tratamentul medical....!
o clasa de mijloc umila si dependenta de guvern...! asta-i capatul drumului..!
..o sa ne retragem in munti    ...unde nu-i asfalt ,curent electric ..taxe ...impozite ...dar mai ales sa uitam k a existat odata ...speranta ..!

17 iulie 2015

republica Mazare fara Mazare


 ce s-a ales de republica Mazare dupa ce samba si travaho no ...si-a dat obstescul sfirsit ...?
dar dupa ce Nicusor marele SeF  a fost luat cu duba ...?
 Va spun   eu ..NIMIC ! doar marea se mai agita citeodata ..

16 iulie 2015

publius Ovidius Naso

   
 doar citeva rinduri culese despre Ovidius 

 Născut la 20 martie 43 î.e.n. la Sulamona, într-o familie bogată, a îndrăgit încă de mic Poezia, deși tatăl său îl întrebase: „De ce încerci o meserie nelucrativă? Homer însuși n-a lăsat nicio avere!” Idolii lui erau poeții elegiaci. Ovidiu a declarat că acea care l-a inspirat întâia dată a fost o femeie „totam cantata per urbem”- cântată în toată Roma, ascunsă sub numele de Corina. August, pentru a da satisfacție aristocrației tradiționale, care cerea reînvierea vechilor virtuți republicane, dădu o serie de legi puritane, împotriva luxului, a adulterului, a celibatului și chiar a sterilității, care produse o reacție violentă. Între timp, Iulia, nepoata lui August, face demonstrații de viață libertină. În cercul curtenilor se afla și Ovidiu. „Ars Amatoria”, opera de dragoste a lui Ovidiu de care nimeni nu făcuse caz până acum, e declarată operă corupătoare. Pare-se că o văzuse pe Iulia fără veșminte, făcând aluzie  la Acteon, care a surprins pe Diana nudă. Unii cred că se făcuse vinovat de „lenocinium”, înlesnind pe culpabili. Atât i-a trebuit Împăratului. Pe Iulia a exilat-o, undeva, într-un loc secret, iar pe Ovidiu la Tomis. Pe la sfârșitul lui noiembrie, anul 8 e.n., după ce mai contemplă pentru ultima dată cerul cu lună și cu stele al Capitoliului, poetul porni în îndelungatul exil cu câțiva sclavi. În decembrie poetul naviga pe Adriatica, pe Marea Ionică, cu multe peripeții, apoi Corintul, iese prin Bosfor și trece în Pontul Euxin, stabilindu-se la Tomis. Acum începe marea lui decepție. Clima aici e foarte aspră, iarna un frig cumplt, vara o căldură înăbușitoare. Pe străzi geții bărboși și pletoși, pășesc înfășurați în cojoace și ițari. Locuitorii vorbesc o gracă împestrițată cu getică și sarmată. Peste tot vede paragină, bordeiele sunt sub pământ,rar se văd pluguri arând și vite păscând.
Tomitanii l-au primit cu plăcere, l-au scutit de impozite și l-au numit poetul lor.
Dacă la Roma încă vreun ins mă ține minte
 Sau numele meu singur  trăiește înainte
 Să știe că acolo unde începe ghiața
 Printre barbari Ovidiu își irosește viața.”

9 iulie 2015

...cioburile vietii



spun ca cioburile aduc noroc ..iar daca reusesti sa le pui la locul lor  nu ai trait degeaba chiar daca este vorba de viata ...ta

8 iulie 2015

cu ce se gatea pe vremuri ..


  evident ca se gatea  in vase de fonta ...cu linguri de lemn .
fitzele de azi cu tigai si oale  minune   non aderente si evident muuuuult mai scumpe  nu existau.