4 iulie 2011

luni ..Adrian prietenul din departari

..ne-am cunoscut in tinerete la o partida de fotbal ,jucam fotbal in fiecare miercuri sau joi de la ora 15 pina seara tirziu la strandul CC-ului din Floreasca ..terenul era omologat pentru divizia onoare  ( adica aia ca noi ..aveam echipamente ..ghete cu crampoane si alergam de ne ieseau ochii din cap..nu aveam burti si desi nu stiam prea mult   ( cazul meu   ...! hahahahah..!  )  faceam miscare ..! impreuna cu Tudor chitu ,Nicu profir Marian dunarintiu , Razvan ,Flavian si multi ,multi altii..!
ei bine la aceste meciuri a venit si Adrian Cosereanu ..,ii stia pe toti dar noi doi nu ne stiam desi eram vecini pe Calea Mosilor   el si bulevardul Carol I ..eu ..!
... la cererea publicului calator am eliminat "sabia"...!

..intotdeauna am simtit o diferenta de atitudine si abordare intre cei care lucrau  in uzine sau fabrici  ...si intre meseriasii din lumea libera ..sa zic ..! una era sa pontezi la venire si plecare ..si alta era sa muncesti de doua ori pe atit fara pontaj la studio ..! una era sa primesti avans si lichidare  pe luna si alta era sa muncesti pe bani in fiecare zi ...mult putin aveai de tigari si de mincare citeodata ..de un aparat foto si de o iesire la mare  altadata ..!
Adi crescuse  de capul lui in Tei dar asta nu l-a impiedicat sa termine doua facultati si sa mai se califice si in citeva meserii...peste toate astea fiind si genul de barbat pe linga care nu trebuia sa te temi de nimic ...pur si simplu te simteai in siguranta ..!
 ne-am imprietenit ..copiii au crescut impreuna ...aveam aceleasi probleme ..pe care le rezolvam diferit ...!munceam ,invatam si ne distram impreuna ...! erau vremuri ciudata si inainte si dupa decembrie 1989 pe care le-am trait si petrecut ...pina cind Adi a hotarit sa plece ..!
..eu am ramas ..! ne-am regasit tirziu si greu ...! astazi nu as putea spune ca ne-am gasit greu pentru ca globalizarea nu se nascuse inca  sau pentru ca intre timp ne-am schimbat cu lumea in care traim ..! el acolo ...! eu aici ..! ..vorbim si ne scriem ...cautam impreuna solutii...ne plingem unul altuia si depanam amintiri de neuitat
nu prea mai sunt in rominia decit citiva din anii de atunci ..!..au plecat toti..mihai negret,gabriel manuchian ...toti ..daca as scrie numai lista celor care au plecat si i-as ruga pe toti cei care ma citesc sa faca acelasi lucru ...am scrie un roman fluviu numai din numele celor care ..s-au saturat de ..binele construit in ultimii 20 de ani..!
..ceea ce ma frapeaza si astazi la el este uimitoare capacitate de analiza ..si de a suprapune intr-un tot unitar straturi si elemente socio-economice  care pentru orice om normal ...sunt inexistente ...sau ma rog nimeni nu le-ar da atentie ...Blogul lui http://www.alternativaromaniei.este o oglinda a societatii rominesti  asa cum se vede din departari..vorbeste despre bufoneria nationala si bufonul national si multe altele ...!
articolele sale sunt lungi ,la obiect si extrem de bine documentate ..
  Adrian traieste in Canada de peste zece ani ..si imi este tare dor de el ..citeodata ..!

7 comentarii:

fotomaniacu spunea...

hopaaaa! porteteeee!!! Tare boierule. Frumoase lucruri, stare de stare.

francisc vaida spunea...

Roxana | ANGHEL a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "luni ..Adrian prietenul din departari":

Ce portrete! Cata tarie se degaja si cata naturalete. Multumesc si pentru aceasta lectie :) Salutari de mai bine!

Publicaţi
Ştergere
Marcaţi-l ca spam

Moderează comentarii pentru acest blog.

Publicat de către Roxana | ANGHEL pe despre .......lumea mea. la 4 iulie 2011, 14:29

Dreamer spunea...

Felicitari pentru prietenia voastra!

Unknown spunea...

Ce pot sa spun raportat la acest articol? Daca as spune despre tine lucruri frumoase,ar insemna ca blogul tau ar deveni un forum de aprecieri si complimente.Daca as spune despre tine lucruri rele,ar fi ceva contrafacut si ceea ce nu simt in realitate.Am sa spun doar ca esti un prieten adevarat si eu cred ca nu numai timpul petrecut impreuna ne-a legat si ne-a aratat ca avem ceva in comun, ci mai ales definitia prieteniei, care dupa toate probabilitatile,este aceasi la amindoi.
Cu respectul fata de un om nu te nasti ci il dobindesti in conjuncturi diferite,in conjuncturi in care tu crezi ca este greu iar el crede ca este normal si iti da si tie starea de normalitate a unei situatii in reusita careia nu mai credeai.
Respectul unor oameni il cistigam greu si il putem pierde repede.De cele mai multe ori nu ne intrebam unul pe altul ce scoli am absolvit pentru a ne respecta,iar relatia serioasa se consolideaza pe o astfel de atitudine.
Ceva ne spune ca sintem alaturi,ca putem sa ne spunem unul altuia cit mai multe lucruri. Asta ne separa pe noi oamenii, socializarea diferita, deschiderea diferita. De ce avem aceasta deschidere? De ce ea se manifesta diferit? Pentru ca simtim ca exista un grad diferit de respect.
Eu personal am un respect deosebit fata de tine si de familia ta.Respectul nu trebuie pus in evidenta oricum si oricind, el trebuie sa il simta cel pe care il respecti, fata de care simti ca este prietenul tau.
Tu ai o calitate uriasa,formata pe doua coordonate si anume: sti sa pierzi si ai credinta ca, chiar si asa va fi bine.Este o calitate uriasa,este o calitate care da omului de linga tine starea ca viata continua, ea nu se opreste unde este rau si reincepe cind este bine.Totul se completeaza cu spiritul tau vulcanic,care ar parea la prima vedere ca doreste sa genereze un conflict.Nu este deloc asa,este o atitudine ce leaga prietenii, este o atitudine careia trebuie sa ii raspunzi. Este o comportare care nu se doreste a fi impusa, ci impune un joc egal,un joc al respectului reciproc.
Pentru ca blogul nu imi permite un comentariu mai lung,am sa incerc sa il pun in continuarea acestuia imediat dupa publicarea lui pe blog.
Cu dragoste si respect,al tau prieten si frate
Adi Cosereanu

Unknown spunea...

Daca cineva m-ar intreba ce defecte ai, ar trebui sa stau bine sa ma gindesc, pentru ca traim intr-o lume in care, din pacate, pentru a face ceea ce trebuie si a realiza ceea ce asteptam, caracterul direct,curat si cinstit,nu mai este un atuu. Si atunci cum poate cistiga Fery,prietenul meu,pe care il consider fratele meu? Ceea ce este mai mult decit surprinzator,el nu doreste sa cistige ! El doreste sa traiasca demn si direct asa cum ii place si cum simte el ca este normal si aici este cistigul intr-o lume in care valoarea morala a fost de mult devansata de caracterul murdar. Nu este un atuu in acest moment a fi un character untegru, dar este un mod de separare a ta fata de lumea jigodiilor, lume de la care nu astepti intelegere si nici nu incerci sa ii convingi ci le arati un mod demn de abordare a vietii.
Sint oameni cu care mi-ar place ca prietenul meu Fery sa fie jigodie si sa le arate alta fata, dar atunci, poate nu ar mai putea fi prietenul si fratele meu, poate nu as mai tine asa de mult la el.
Da, Fericule,eram saraci si jucam fotbal pe CC,cu trupa in care erau discutii si impacari, ne injuram si ne pupam, le faceam pe toate fara sa ne gindim la dusmanie si la ziua de mine, parca stiam ca mine vom fi din nou prieteni si ca dupa meci la terasa vom minca alune,mici,vom bea bere si cumpara ciocolata chinezeasca. Eram cu totii veseli,ne sunam si ne ajuatm ori de cite ori puteam sa o facem.
Da, unii dintre noi am luptat pentru mai bine, altii pentru mai mult, altii pentru a supravietuii. Dar intr-un fel sau altul,am iesit amindoi invingatori, am dovedit ceva ce in lumea in care traim, este un mare cistig si pentru care sintem respectati de cei pe care ii iubim si ii simtim alaturi de noi: ECHILIBRUL. Acest atribut al nostru m-a facut sa cred ca aveam si am in fata mea un prieten adevarat.
De multe ori pe oameni ii unesc grijile,acelasi statut social pus de societate la coada clasamentului. Dar noi nu ne-am intrebat niciodata unul pe altul cit cistigam sau ce facem cu bani, este un alt punct al respectului neconditionat, al unei apropieri naturale.
Fara discutie ca am citit cu lacrimi in ochi articolul tau despre mine, era normal, chiar daca vorbim periodic a telefon.
In viata nu stim cind vom vorbi pentru ultima oara la telefon,cind ne vom vedea pentru ultima oara,cind vom traii clipe minunate pentru ultima oara impreuna,cind ne vom vedea cu familiile impreuna pentru ultimo adata,de cite ori o vom face,dar este superb sa sti ca cineva la zeci de mii de kilometri poate sa it idea sentimentul ca prietenia exista,ca ea este acolo si poti da un telefon si o vei gasii.
Pot sa dau o mie de telefoane si sa constat ca relatia mea cu acei oameni nu are nimic comun cu prietenia, chiar daca ei o spun,dar pentru o viata atit de zbuciumata si scurta sentimental este incomensurabil, o clipa de fericire adusa de un prieten si speranta ca va dainuii indiferent de cite ori ne vom mai intilnii in viata.
Iti multumesc pentru articol, multumesc familiei tale pentru ca mi-a oferit un prieten, multumesc lumii care ne inconjoara si care de cele mai multe ori nu ne place,ca mi-a oferit posibilitatea de a intelege prietenia si de a alege,multumesc vietii ca m-a adus in conjunctura sa am un prieten de talia ta.
Dumnezeu sa fie cu tine,sa fi sanatos si viata sa iti aduca putinul,dar multul care sa te faca fericit.
Stiu ca ai sa ma critici pentru ca scriu mult,dar asta este ceea ce simt.
Cu dragoste,
Prietenul si fratele tau,

Adi Cosereanu

Pascal Racoviceanu spunea...

E inca viu, chiar cu o sabie in gat!Miraculos!

francisc vaida spunea...

...in general nu permit comentariile rau intentionate,rauvoitoare sau tendentioase dar azi am facut o exceptie cu pascal racoviceanu....!
..fie-mi permis sa nu ma justific de fiecare data daca incadrez o imagine asa cum vreau ...! imaginea de mai sus este fotografiata pe un catamaran in delta dunarii si ,,sabia,, incadra asa cum am dorit portretul ...! diferenta se vede in imagiena unde am eliminat sabia ...!