9 decembrie 2010

despre inima si piatra

aseara am observat k intre doua batai de inima si un zimbet inima mea a impietrit brusc...era tare precum piatra  si nu mai batea ...o simteam inca vie dar .....de piatra ..!
nu stiu ce sa mai cred ! de ce ..? cum...?..de ce acum..? .care ar fi cauza ? gelozia ...? nu aunt gelos..! mindria ..? nu sunt mindru ..! cinismul ..? poate ..! rautatea ../ hm..! nu cred ! nu am facut rau nimanui ,niciodata .....! nici cu voie nici fara voie si nici de nevoie ...! niciodata ..! prostia ...? ei da ..! cred k sunt impietrit din cauza prostiei...! oh .! nu prostia mea care evident nu este contagioasa si nici nu tulbura prea mult linistea din jur ...!   sau din cauza neputintei de a intelege ce se intimpla acum ,aici ?? .....cu noi toti ..!
aseara cind am inceput sa imi simt inima grea  k de piatra ma gindeam ..k nimeni din jurul meu nu este multumit de nimic...!mai sa fie ..! nici macar sir Thomas motanu' nu mai miorlaie cu convingerea de altadata cind vrea ceva ...! scoate niste sunete ciudate ..!  familia nemultumita ...prietenii nemultumiti si ei ..cursantii nemultumiti si ei ..de una de alta ...! incotr-o mergem..? e drumul bun...? dar unde duce ...? intr-un zavoi de liniste si pace unde pasc caprioarele si lupul cel rau nu ajunge ..? sau intr-o lume unde esti urmarit si cenzurat mai rau k acum 20 de ani...?

3 comentarii:

catalin fudulu spunea...

Cam toată lumea este nemulţumită...spunea cineva ieri...

Costin spunea...

Pai de ce sa zambim acum cand ne-am obisnuit sa mergem cu capul in jos si sa mormaim marunt...Eu cred ca multe tin de atitudinea noastra care este este ori nu este...

QED spunea...

Nu ne indreptam catre zavoi,a sta este sigur. Cum la fel de sigur este ca, pe rand sau de-a valma, ne impietresc inimile tuturor. Poate ca este moda din spatele suferintelor. Poate ca este intamplare!?