1 septembrie 2010

despre ...lumea mea




..astazi o buna prietena m- a ajutat sa descopar un mare adevar ...! traiesc intr-o lume a mea ...speciala si incilcita cu mai multe navoade aruncate asupra mea .....motanul ,taxele ,impozitele grijile munca ,familia ,prietenul ,prietena ...scoala .....ei bine toate acestea sunt navoade care ma tintuiesc in mocirla asta de viatza ..!
..aceasta lume a mea ..nu este absolut importanta pentru nimeni poate nici pentru mine cit ar trebuii..

4 comentarii:

Mishutza spunea...

Interesanta postare ..

fotografu spunea...

Eu cred ca fiecare lucru e important si fiecare facem castele de nisip pe care le ia valu` si nu ramine nimic. Dar cit le facem, ce frumos e, ne certam pe lopatzele, pe galetushe, construim, visam, eo zic ca e superb. Conteaza momentul si restul e poate o amintire despre niste nori frumosi la orizont sau speranta ca o sa fie cindva o lumina frumoasa si o sa mai avem aparatu`, ochiu` si chefu` sa o imortalizam, casa facem un print si sa-l facem drapel la castelu de nisip a` lu` peshte.

mina spunea...

Imaginea asta ma duce cu gandul la Marea Sargaselor..un navod imens, poate..
Pentru mine lumea de-afara e o plasa incalcita in itele careia ma zbat cu incrancenare si din care mi-as dori sa ies.

Mi se tot spune lately ca am "o lume a mea", ca "esti in lumea ta"..si nu e tocmai o lauda..dar e un mod de evadare..cand si cand..
Concluzia e..astea au fost niste ganduri pe marginea imaginii tale:)

Marcel Eremia spunea...

Fiecare are o lume a lui, mai mult sau mai puţin înţeleasă de ceilalţi cu care suntem ţintuiţi de năvoadele vieţii.

Ele se mai rup din când în când, "prizonierii" mai dispar şi se încurcă în alte legături poate chiar mai încâlcite.

Eu aş privi aceste năvoade într-un mod mai optimist, pentru că în ele, pe lângă multe greutăţi, ni se prind şi mulţi prieteni şi bucurii. Poate doar ochiurile plasei ar trebui să fie mai mari astfel încât lucrurile mărunte şi neimportante să iasă uşor şi să rămână doar cele mari şi însemnate. Iar ochiurile rupte trebuie reparate, pentru ca să nu-i pierdem pe cei dragi...

Nu putem trăi deloc complet izolaţi indiferent cât de bine ne-ar fi doar cu lumea noastră.