3 septembrie 2010

despre acum un an



..o imagine rara    Mihai Cantea , Dinu Lazar si ....... NIKON ul lui Mihai la Muzeul Taranului Romin

6 comentarii:

OZOLIN DUŞA spunea...

Frumoasă, Tata Feri. Da... unde era țăranu român???

fotografu spunea...

Da... ce vremuri...
Dar avea domnul Cantea Nikon? Ca eu il stiu canonist cu spume... cine stie...
Ne cunoastem din anii `960 sau inceputul anilor `70... eu eram pionier si deja fotografu` clasei, am fost trimis la o tabara foto video, la Pausa, unde domnul Cantea era instructor, adica mi-a fost primul profesor de fotografie... ce atmosfera superba facea dumnealui, ce concursuri, ce proiectii, developam la cishmea, ce excursie la Cozia... era superb.
Sa ii dea al de sus sanatate si fericire, mult bine a facut unor pushti in taberele alea...
Pacat ca nu se mai fac astfel de chestii acum. Cei de azi invata sa faca poze de pe net, cu shutere, lentile si translucide... vai de mama noastra... cred ca imi dadea domnul Cantea o caraba la nas daca spuneam ca oglinda de la Exacta Varex e translucida si ca nu are competentza... ce s-a schimbat lumea...

francisc vaida spunea...

...eu ...sarac de mine regret k eram inchis in laborator si in studio ...dar acum k e voie de la internet ..si dela goagal..am avut placerea sa-l cunosc pe Mihai ..la Iasi cu 0z0..adika prin intermediul lui 0z0..
..La Muzeul Taranului...in 2009 Mihai numai aripi nu avea ..isi cumparase NIKONul si era tare fericit...!

OZOLIN DUŞA spunea...

Și fericirea continuă... aseară ne-am întâlnit 7 oameni, am văzut pozele făcute la ”fluturi”, am pus de câteva expoziții... Ghiciți cine vormea tot timpul: Mihai. Tata Mihai.

Mihai Cantea spunea...

ooooo!... O fotografie rară! Eu nu mai tin minte cine a mai facut atunci fotografii. Cred că și conu Dinu cu P18 sau P19. Nikon. Conu Dinu a uitat că nu i-a plăcut cum aveam eu cureaua prinsă de chestia aia de mînă. Și mi-a „recablat” cureaua. Așa a rămas și azi.
După ce voi (Fery și Dinu și Bebe) ati plecat eu am mai ciugulit vreo 5-6 beri însoțit, mai bine asistat, de Radu Jiga. Nu este o laudă prea bună dar încă mai suport 10-15 beri la o întrunire.

Păi cînd ne-am întîlnit eu abia citeam manualul aparatului și încercam să fac ceva personalizari prin meniu. Și azi, totuși port manualul în geantă. Mai uit cîte o setare.

Ce frumoase erau taberele... Pînă în 2002 m-am tot ocupat măcar de o tabără pe an. După 90 le-am făcut pe banii mei și ai soției. Tabere de creație artă plastică și fotografie. Acum nu mai am resurse financiare, ca orice bugetar. Noi vindem rar din producțiile noastre. Pentru anul viitor am cumpărat rame și m-au costat 2 salarii... Taaaare mi-ar place să mai fac tabere. Nu work... cum se numesc azi?
Mulțumesc Fery pentru postare.

ducu spunea...

Pot sa spun ca am avut bucuria si privilegiul de a sta si eu la aceasta masa, si de a-i vedea laolalta pe cei care imi sunt modele si astazi intr-ale fotografiei si-ale omeniei... Primul model din copilarie mi-a fost domnul Dinu Lazar, ca sa-l cunosc mai apoi si pe Feri, sa dau mana cu Ionel Onofras, iar in final sa-l aflu pe domnul Cantea la Iasi...mergand alaturi de domnul Dinu si povestindu-mi de cum se "manca" fotografia cu multi ani in urma...
Extraordinare spirite, frumoasa lumea dvs!