25 aprilie 2010

despre ce ramine dupa noi

...sau cum infloreste liliacul ...

5 comentarii:

catalin fudulu spunea...

Astea sunt încă în regulă...
Eu am văzut una metalică, azi, sub care se surpase pământul cam un metru...

Costea spunea...

Rămân în urma noastră doar buruienile şi crucile dărâmate de vântul vieţii. :((

Cana cu Cirese spunea...

un punct de vedere optimisto-egoist! maestre dupa noi ramane ... uitarea, cea mare si atotcuprinzatoare! cand veti avea timp va voi povesti cum pune omul "talpa" uitarii (cu sarma ghimpata pe doumuri, cu injectii de beton, cu...) dar ea e mai tare, e suprema!

Adrian Cosereanu spunea...

Da,cred ca se pot spune multe legat de aceste cruci,dar faptul ca ele sint reprezentative pentru ceea ce se intimpla acum in tara,cred ca ar fi cel mai pertinent de spus.Eu cred ca asa cum ne respectam mortii o facem si cu vii,si am putea extrapola rugina crucilor in continutul sentimentelor pe care le detinem unii fata de altii.Fotografia cred ca trebuie sa o vada cu ochii mintii cei care conduc tara la ora asta.Este mai mult decit expresiva.Sa ne uitam la ea si sa ne gindim la respectul pe care il poate avea fata de noi copii nostri si sa ne intrebam daca ne place,si mai ales sa incercam sa facem ceva.

Adi Cosereanu

vaida francisc atila spunea...

..Maestre Adi ..onorat de vizita si de comentariu..!