4 noiembrie 2009

despre cuvinte si intrebari ..partea 2a

Va prezint cu acordul lui ANDREI fotograf si cursant la centrul de perfectionare profesionala in cultura CPPC cea de-a doua postare care m-a pus pe ginduri...!


autoportret - autocunoastere
Astazi am avut iar curs cu Feri Baci... Nu stiu de ce dar baciul asta scoate idei din mine.
Pentru astazi am avut ca tema autoportretul. Tema am primit-o miercuri, 28 noiembrie. Initial, desi Feri Baci ne avertizase ca asta va scoate untul din noi, mi s-a parut o tema slabuta, usor de realizat. Intre timp am inceput sa ma gandesc cum sa-l fac: desi nu-mi venea nici o idee mi se parea in continuare usor. Atat de usor ca am ignorat si cea mai elementara documentare pe internet. Timpul trecea iar ignoranta mea se adancea. M-am trezit duminica dupaamiaza in pana de idei. Am cautat cu ardoare in mine o idee, sau cel putin credeam ca asa se cauta. Nu a iesit nimic si m-am consolat cu ideea ca o sa merg la serviciu si intr-o pauza o sa-mi surprind reflexia intr-o fereastra si aia o sa fie cea mai apropiata realitate de cea in care traiesc. In fond iubesc munca si serviciul meu si iubesc si fotografia. Ce profund! Eu cu hobby-ul meu la locul de munca! Eu cu aparatul de fotografiat la ochi reflectat intr-o fereastra de la serviciu! Magnific! Gata, am descoperit cheia psihologica a portretului, a autocunoasterii prin autoportret! Asa am si facut. Rezultatul nu merita sa fie pomenit, totusi, din respect pentru Feri Baci si pentru colegii care au tratat cu mai mult respect tema va arat si imaginea.

OK! Asta este. M-am impacat cu ideea si am plecat la curs.
La curs am fost efectiv pus in fund de Vlad cu o idee de exceptie si cu o realizare in care i-am recunoscut inca odata modestia, inteligenta, corectitudinea in a face tema, cunostintele de fotografie. Apoi (desi cronologic a fost invers) a fost Feri Baci in a carui voce am simtit ironia si dezamagirea pentru "realizarea" mea si care vizualizand operele tuturor a venit cu reflectiile si ideile proprii si apoi s-a "minunat" ca n-a vazut la toata suma de clienti din toate grupele o incadrare de un anumit fel sau altul. Tot Feri Baci, reancadrand diverse autoportrete a facut din imagini plate realizari, daca nu de exceptie, oricum care "merita a fi privite de doua ori" (din definitia unei fotografii bune). La cei doi a reactionat mai intai orgoliul meu. Pentru o secunda! (OK, un minut! :)) Apoi usor, ca o maree calma, a inceput sa ma inunde ideea de autoportret, de autocunoastere prin autoportret. Am inceput sa vad in ceea ce facusem trasaturile mele pe care le ascund de "public":
- orgoliul de a prezenta ceva desi stiam ca e "varza" doar pentru a-mi dovedi mie (si cred/stiu ca si celorlalti) ca eu respect regulile si imi pot asuma esecurile;
- teama de a ma publica ca si imagine unui Internet intreg si totodata dorintele contradictorii de a ma ascunde dar de a fi vazut si recunoscut in spatiul public de cunoscuti;
- mandria de a ma considera fotograf (desi am prieteni cu realizari incomparabil mai bune decat ale mele care nu au acest tupeu);
Si am aflat ce voia sa spuna Feri Baci. Un autoportret chiar e greu de facut. Va trebui sa te intrebi cine esti tu? ... Si sa-ti raspunzi! Daca tratezi cu respect tema nu te vei putea minti. Dar vei putea sa alegi intre trasaturile tale. Daca te cunosti ai ocazia sa fii fotograf la nivelul "nec plus ultra" si sa alegi realitatea pe care o vei prezenta publicului. Vei crea povestea ta, punctul tau de vedere si o vei prezenta tuturor oamenilor: si celor care te cunosc (intr-o masura mai mare sau mai mica si pe care nu prea poti sa-i pacalesti) si strainilor care vor avea ocazia sa afle dintr-o data trasaturile pe care vei vrea sa le arati. Bine-nteles ca doar privitorul avizat va sti sa observe aceste lucruri, dar acela VA STI CINE ESTI! ...dintr-o simpla imagine.
Si da, te poti prezenta vesel, haios, optimist, harnic, cult, dual sau nehotarat, orgolios, temator, mandru, puternic, dinamic, misterios sau oricum altcumva doar prin poza pe care o vei "juca" in fata camerei manuite tot de tine. Poate te vei ascunde in intregime sau total dupa camera, poate te vei juca cu pisica, sau vei "citi" o carte sau vei scrie ceva, poate te vei poza pe jumatate in oglinda sau te vei privi prin obiectiv plonjat sau racurci, poate vei vei alege sa prezinti doar un close-up sau trupul in intregime, static sau gnerand miscare... Orice ai face vei fi pus in fata ta. Poate constient, poate nu dar vei arata o parte din tine.
Credeam ca ma cunosc destul de bine. Credeam, de fapt stiu, ca Landmark Forum-ul m-a educat sa traiesc fara plasa de siguranta, sa ma cunosc si sa ma recunosc in toate situatiile. Acum am vazut ca in ultima vreme m-am cam "dat pe cur" cum spune un prieten bun din Targu Mures. ... in fata mea si automat si in relatia cu altii. Stiam ca "nosce te ipsum" nu se face la fara frecventa. E un exercitiu! Si cum imi dadea exemplu foarte plastic antrenorul meu de la Landmark "la sala de sport cand te duci sa faci muschi nu mergi o singura data si tragi tare ci te duci si maine si poimaine pana devine parte din tine si apoi te duci in continuare cu disciplina, tocmai pentru ca face parte din tine deja". La fel si cu cunoasterea de sine, trebuie sa te antrenezi in fiecare zi, sa te observi si sa te inveti. Fiecare zi iti aduce o experienta noua si te pune intr-o perspectiva noua. De asemenea, fiecare zi te pune intr-o situatie similara cu cea asimilata ieri. Daca practici cu dedicare, zi de zi vei putea sa inveti ceva nou despre tine, sa transformi ceva ce nu-ti place si sa exersezi ceva ce ai asimilat anterior.
Si asta este doar o parte din ce poate sa iti arate un autoportret... Mi-am adus aminte si ca a fi creator in manifestare se invata, se educa.... Spun ca mi-amadus aminte pentru ca da, tot Landmark-ul mi-a aratat pana la nivelul de a fi parte din mine, ca se pot educa si calitati ca a fi creator, a fi carismatic, a fi puternic etc. Suna straniu, stiu. Dar daca si un orb poate folosi metafore din domeniul vizual, si un surd poate invata sa danseze, iar un criminal isi poate iubi familia atunci cu ce ar fi mai solicitant pentru un om sa "ïnvete" sa fie puternic, carismatic sau creator?! Daca mai luam in considerare ancestrala inteligenta din proverbe de genul "Hotul recunoaste hotii!" vedem ca nu putem recunoaste la altii decat calitati sau defecte pe care le avem si noi ascunse in noi intr-o masura mai mare sau mai mica. De fapt cred ca masura mai mare sau mai mica se refera mai mult la manifestare decat la posesia respectivelor atribute. Si daca ne minunam la altii cat sunt de inediti si creatori in opera lor inseamna ca fundamental posedam cunoasterea notiunii de "a fi creator". Si atunci ce ne retine? Pai comoditatea. Moderatia. Media - mediocritatea. Educatia. Normele de morala. Normele etice. ...si in general tot ce ne-a invatat societatea dupa fragila varsta de 3 -4 ani. Nu v-a surprins niciodata un copil cu o idee nastrusnica, cu un mod "ciudat" de a pune problema, cu o intrebare, cu o lipsa de inhibitie, cu CEVA?! Explicatia e ca inca nu au fost pervertiti. Inca pot genera din ei insisi. Imi vin in minte ipostazele socio-filozofice ale omului: homo ludens, homo faber si aspiratia catre deus faber. Exista o teorie conform careia omul se poate juca inocent, poate controla mediul cu uneltele lui dar nu poate crea nimic fundamental nou! numai Dumnezeu poate fi creator! Se spune ca tot ce face omul vine din ceva deja existent (inclusiv la nivel ideatic). Ca omul poate cel mult transforma, modifica, dezvolta, simplifica, dar nu poate crea pentru, ca a crea inseamna a face ceva ce nu exista inainte.
Indiferent de ce spun invatatii stiu fundamental, organic, ca pot crea. Astazi mi-am adus aminte cum...

PS: Multumesc Vlad, multumesc Feri Baci, multumesc colegi!

4 comentarii:

vaida francisc atila spunea...

..si aici ca si in postarea anterioara incerc sa imi exprim mindria si onoarea de a avea cursanti cu aceste ginduri la o tema simpla dar cu adinci si nerostite intrebari ...!

Krissa spunea...

multumesc de vizita si impresii

Anonim spunea...

si un link la blogul lui andrei primim si noi? ne place cum scrie:)

vaida francisc atila spunea...

..si mie dar ...nu imi plac anonimi...!